5 definiții pentru natimă natemă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NÁTIMĂ, natime, s. f. (Regional) Ființă uriașă, înspăimîntătoare; namilă, colos. În poala dealului a întors capul și a zărit natima departe, înfiptă acolo, în gura pădurii, ca un duh rău. POPA, V. 241. – Variantă: nátemă (CONTEMPORANUL, VII 486) s. f.

NÁTIMĂ, natime, s. f. (Reg.) Ființă uriașă; namilă. – Din anatima (puțin folosit).

nátimă f., pl. e și ĭ (din. anatima. V. nătimană). Vest. Morman de petre care simulează mormîntu unuĭ dușman și pe care o femeĭe îl face la hotaru uneĭ moșiĭ și-l tămîĭază pronunțînd blesteme 40 de zile în credință că așa va muri acel dușman. Bubă mare și rea. Monstru, namilă: (și’n est): natima ceĭa de aeroplan.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nátimă, nátime, s.f. (reg.) 1. morman de pietre la hotarul unui loc. 2. namilă, matahală, arătare, monstru. 3. bubă mare și rea.

Intrare: natimă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • natimă
  • natima
plural
  • natime
  • natimele
genitiv-dativ singular
  • natime
  • natimei
plural
  • natime
  • natimelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • natemă
  • natema
plural
  • nateme
  • natemele
genitiv-dativ singular
  • nateme
  • natemei
plural
  • nateme
  • natemelor
vocativ singular
plural

natimă natemă

  • 1. regional Ființă uriașă, înspăimântătoare.
    exemple
    • În poala dealului a întors capul și a zărit natima departe, înfiptă acolo, în gura pădurii, ca un duh rău. POPA, V. 241.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • anatima (puțin folosit).
    surse: DLRM