opțiuni
  • info

5 definiții pentru natimă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NATIMĂ, natime, s. f. (Regional) Ființă uriașă, înspăimîntătoare; namilă, colos. În poala dealului a întors capul și a zărit natima departe, înfiptă acolo, în gura pădurii, ca un duh rău. POPA, V. 241. – Variantă: natemă (CONTEMPORANUL, VII 486) s. f.

NATIMĂ, natime, s. f. (Reg.) Ființă uriașă; namilă. – Din anatima (puțin folosit).

nátimă f., pl. e și ĭ (din. anatima. V. nătimană). Vest. Morman de petre care simulează mormîntu unuĭ dușman și pe care o femeĭe îl face la hotaru uneĭ moșiĭ și-l tămîĭază pronunțînd blesteme 40 de zile în credință că așa va muri acel dușman. Bubă mare și rea. Monstru, namilă: (și’n est): natima ceĭa de aeroplan.

NATEMĂ s. f. v. natimă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

natimă, natime, s.f. (reg.) 1. morman de pietre la hotarul unui loc. 2. namilă, matahală, arătare, monstru. 3. bubă mare și rea.

Intrare: natimă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • natimă
  • natima
plural
  • natime
  • natimele
genitiv-dativ singular
  • natime
  • natimei
plural
  • natime
  • natimelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • natemă
  • natema
plural
  • nateme
  • natemele
genitiv-dativ singular
  • nateme
  • natemei
plural
  • nateme
  • natemelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

natimă, natimesubstantiv feminin

  • 1. regional Ființă uriașă, înspăimântătoare. DLRLC DLRM
    sinonime: colos namilă
    • format_quote În poala dealului a întors capul și a zărit natima departe, înfiptă acolo, în gura pădurii, ca un duh rău. POPA, V. 241. DLRLC
etimologie:
  • anatima (puțin folosit). DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.