nabederniță sf [At: (sec. XVIII) MAG. IST. IV, 265 / V: nabeder sn, (înv) neb~, nebedernică, bederniță / Pl: ~țe / E: slv набєдрьница] (Bis) Țesătură de formă pătrată, brodată cu fir, pe care este reprezentată scena Învierii și pe care o poartă la brâu arhiereii și unii preoți, la ceremonii.

nabedérniță f., pl. e (vsl. nabedrĭnica și nabedrĭnikŭ, șervețel, basma, d. bedro, bg. bedra, șold; bg. rus. nabédrennik, nabederniță). Un ornament de forma unuĭ pătrat brodat cu fir, cu canafurĭ la colțurĭ, și pe care e pusă icoana învieriĭ luĭ Hristos, ĭar arhiereiĭ și preuțiĭ maĭ marĭ în rang, la marile ceremoniĭ, îl poartă atîrnat de brîŭ la dreapta. – Și nebed- (Mold.) și bedérniță (Munt.).

bederniță sf vz nabederniță

nabeder sn vz nabederniță

nebedernică sf vz nabederniță

nebederniță sf vz nabederniță

bederniță s.f. v. naberderniță.

BEDERNIȚĂ (pl. -ițe) sf. ⛪ Vestmînt bisericesc în patru colțuri pe care e pusă icoana învierii Domnului; ea se atîrnă de brîu, de un colț pe partea dreaptă; se întrebuințează de obiceiu numai de arhierei, dar astăzi se dă și preoților care au ranguri bisericești (🖼 432): bedernița iaste pînza cu care ștearse Hristos picioarele ucenicilor cînd le spălă picioarele la omovenie la Joi mari (PRV.-MB.) [NABEDERNIȚĂ].

bederniță f. partea decorativă a veșmintelor episcopale, simbolizând biruința asupra morții și nemurirea sufletului. [Vechiu-rom. nabederniță = slav. NABEDERĬNIȚA, din BEDRO, coapsă, ornatul acoperind această parte a corpului].

bedérniță V. nabederniță.

nebedérniță V. nabederniță.

nabederniță s. f., g.-d. art. nabederniței; pl. nabedernițe

nabederniță (rar) s. f., g.-d. art. nabederniței; pl. nabedernițe

nabederniță s. f., g.-d. art. nabederniței; pl. nabedernițe

bederniță (bedernițe), s. f. – Veșmînt bisericesc în formă de șal pe care este brodată Învierea. Este purtat numai de preoții care au anumite funcții în ierarhia ecleziastică. – Var. nabederniță. V. bg. nabedrĭnca, de la bedro „femur”, deoarece se poartă legată la brîu.

nabederniță s. f. v. bederniță.

bederniță, bedernițe s. f. Piesă din veșmintele arhiereului, în formă de romb și având brodată pe ea cu fir scena Învierii sau o cruce, care se leagă cu un șnur după gât și care atârnă la nivelul genunchiului drept, simbolizând sabia spirituală cu care trebuie înarmat arhiereul; se acordă și preoților pentru merite deosebite, o dată cu rangul onorific de iconom stavrofor. [Var.: nabeder s. n., nabederniță, nebedernică, s. f.]. – din sl. nabedrĭnița.

nabeder s. n. v. bederniță.

nebederniță s. f. v. bederniță.