11 definiții pentru nălbar (persoană) nălban


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂLBÁR2, nălbari, s. m. (Reg.) Veterinar. – Din nălban (înv. și reg. „veterinar” < tc.).

NĂLBÁR2, nălbari, s. m. (Reg.) Veterinar. – Din nălban (înv. și reg. „veterinar” < tc.).

nălbar1 sm [At: SADOVEANU, O. XIII, 42 / Pl: ~i / E: nălban] (Reg) Veterinar.

NĂLBÁR, nălbari, s. m. (Învechit și arhaizant) Potcovar. Dacă n-oi fi eu vraci bun și nălbar, apoi rămîn oștile măriei-sale fără cai. SADOVEANU, F. J. 32. Acesta e Gîrneață, nălbar vestit pe vremea aceea pînă pe departe, în împrejurimi. HOGAȘ, H. 26. – Variantă: nălbán (PISCUPESCU, O. 211) s. m.

nalbánt și nălbán m. (turc. nalbant, lit. na’lbant, na’l-bend, d. ar. na’l, potcoavă și bend, care leagă; ngr. nalbándis [scris -ntis], bg. sîrb. nalbant). Vechĭ. Potcovar. Veterinar. Azĭ. Mold. Pop. Nălbar, veterinar popular.

nălbán și -ár V. nalbant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nălbár (veterinar) (reg.) s. m., pl. nălbári

nălbár (veterinar) s. m., pl. nălbári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂLBÁR s. v. veterinar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nălbán (-ni), s. m.1. Potcovar. – 2. Veterinar. – Var. nalbant. Mr. nălban, megl. nalbanti. Tc. (arab.) nalband (Miklosich, Etym. Wb., 211; Loebel 68; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1549), cf. ngr. ναλμπάντης, alb. naljban, bg., sb. nalbant.

Intrare: nălbar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nălbar
  • nălbarul
  • nălbaru‑
plural
  • nălbari
  • nălbarii
genitiv-dativ singular
  • nălbar
  • nălbarului
plural
  • nălbari
  • nălbarilor
vocativ singular
  • nălbarule
  • nălbare
plural
  • nălbarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nălban
  • nălbanul
  • nălbanu‑
plural
  • nălbani
  • nălbanii
genitiv-dativ singular
  • nălban
  • nălbanului
plural
  • nălbani
  • nălbanilor
vocativ singular
  • nălbanule
  • nălbane
plural
  • nălbanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nălbar (persoană) nălban

  • surse: DEX '09 DEX '98
  • exemple
    • Dacă n-oi fi eu vraci bun și nălbar, apoi rămîn oștile măriei-sale fără cai. SADOVEANU, F. J. 32.
      surse: DLRLC
    • Acesta e Gîrneață, nălbar vestit pe vremea aceea pînă pe departe, în împrejurimi. HOGAȘ, H. 26.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • nălban (învechit și regional „veterinar” din limba turcă).
    surse: DEX '09 DEX '98