4 definiții pentru nătăraucă (s.f.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
nătăraucă af [At: DONICI, F. II, 13/10 / Pl: ? / E: nătărău + -aucă] (Rar) Femeie proastă.
NĂTĂRĂU, -AUCĂ, nătărăi, -auce, adj. (Adesea substantivat) Prost, mărginit la minte, neghiob, netot, nătîng (1). Am văzut și buni și răi, Și cu duh și nătărăi. ALECSANDRI, T. I 95. Nu știe nătărăul că un purice viu face mai mult decît Napoleon mort! NEGRUZZI, S. I 212. Și cu toată-a ei silință bețișori de fîn trăgea Sau vro muscă nătăraucă prinzînd iute împungea. DONICI, la CADE. Copiii ce beu adeseori vin pierd încet-încet simțirea și se fac nătărăi. DRĂGHICI, R. 29.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nătăraucă (rar) (desp. -rau-) s. f., g.-d. art. nătăraucei; pl. nătărauce
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nătăraucă (rar) (-rau-) s. f., g.-d. art. nătăraucei; pl. nătărauce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
- silabație: -rau-că
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
nătărău, nătărăisubstantiv masculin nătărău, nătărăiadjectiv masculin nătăraucă, nătăraucesubstantiv feminin nătăraucă, nătărauceadjectiv feminin
- 1. (Om) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am văzut și buni și răi, Și cu duh și nătărăi. ALECSANDRI, T. I 95. DLRLC
- Nu știe nătărăul că un purice viu face mai mult decît Napoleon mort! NEGRUZZI, S. I 212. DLRLC
- Și cu toată-a ei silință bețișori de fîn trăgea Sau vro muscă nătăraucă prinzînd iute împungea. DONICI, la CADE. DLRLC
- Copiii ce beu adeseori vin pierd încet-încet simțirea și se fac nătărăi. DRĂGHICI, R. 29. DLRLC
-
etimologie:
- Netare (învechit „(om) slab, neputincios” din ne- + tare) + sufix -ău. DEX '09 DEX '98