opțiuni
  • info

15 definiții pentru nărăvi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂRĂVI, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

nărăvi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~vesc / E: nărav] 1-2 vr A lua un obicei (rău). 3 vr A se deda la rău. 4 vrr (Trs; Ban) A cădea de acord Si: a se înțelege. 5 vrr (Trs; Ban) A se împăca. 6 vrr (Irn) A nu se înțelege. 7 vrr (Pex) A se certa. 8 vrr (Trs) A se tocmi pentru a ajunge la o înțelegere. 9 vi (Înv) A permite. 10 vi (Înv) A amâna pe cineva la plata unei datorii Si: a păsui. corectat(ă)

NĂRĂVI, nărăvesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

NĂRĂVI, nărăvesc, vb. IV. Refl. 1. A se deprinde, a se învăța cu nărav (1). Ai săvîrșit multe blăstămății, cu alți feciori... ca și tine, nărăvindu-te în jocuri și beții. SADOVEANU, Z. C. 57. ◊ Tranz. (Rar) Pe frate-meu Ion caută Avendrea să-l nărăvească la furtișaguri. STANCU, D. 312. 2. (Învechit și regional) A se înțelege, a se împăca, a fi de acord; a fi sau a trăi în bună înțelegere cu cineva. Neputîndu-se nărăvi care e acea adevărată cale. ȚICHINDEAL, F. 214. Prin o gîlceavă amară (Căci nu să nărăvea dempreună), Toți cari încătro fuga luară. BUDAI-DELEANU, Ț. 72. ♦ (Neobișnuit) A se potrivi. La el să nărăvea zicala: Joc de frică Pe nimică. RETEGANUL, P. III 29. – Variantă: înnărăvi (CREANGĂ, P. 285) vb. IV.

A NĂRĂVI ~esc tranz. A face să se nărăvească. /Din nărav

A SE NĂRĂVI mă ~esc intranz. A deveni nărăvaș; a se învăța cu nărav; a prinde poftă de ceva rău; a se deda. /Din nărav

nărăvì v. a căpăta un nărav, a se obișnui (luat în sens rău).

ÎNNĂRĂVI vb. IV v. nărăvi.

înărăvésc, V. nărăvesc.

nărăvésc și înărăvésc v. tr. (d. nărav; rus. nravitisĕa, a plăcea). Deprind cu năravurĭ, cu obiceĭurĭ rele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nărăvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvesc, 3 sg. nărăvește, imperf. 1 nărăveam; conj. prez. 1 sg. să nărăvesc, 3 să nărăvească

nărăvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvesc, imperf. 3 sg. nărăvea; conj. prez. 3 să nărăvească

nărăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvesc, imperf. 3 sg. nărăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. nărăvească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂRĂVI vb. v. împăca, înțelege.

nărăvi vb. v. ÎMPĂCA. ÎNȚELEGE.

Intrare: nărăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nărăvi
  • nărăvire
  • nărăvit
  • nărăvitu‑
  • nărăvind
  • nărăvindu‑
 singular plural
  • nărăvește
  • nărăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nărăvesc
 (să)
  • nărăvesc
  • nărăveam
  • nărăvii
  • nărăvisem
a II-a (tu)
  • nărăvești
 (să)
  • nărăvești
  • nărăveai
  • nărăviși
  • nărăviseși
a III-a (el, ea)
  • nărăvește
 (să)
  • nărăvească
  • nărăvea
  • nărăvi
  • nărăvise
plural I (noi)
  • nărăvim
 (să)
  • nărăvim
  • nărăveam
  • nărăvirăm
  • nărăviserăm
  • nărăvisem
a II-a (voi)
  • nărăviți
 (să)
  • nărăviți
  • nărăveați
  • nărăvirăți
  • nărăviserăți
  • nărăviseți
a III-a (ei, ele)
  • nărăvesc
 (să)
  • nărăvească
  • nărăveau
  • nărăviră
  • nărăviseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvire
  • ‑nnărăvire
  • înnărăvit
  • ‑nnărăvit
  • înnărăvitu‑
  • ‑nnărăvitu‑
  • înnărăvind
  • ‑nnărăvind
  • înnărăvindu‑
  • ‑nnărăvindu‑
 singular plural
  • înnărăvește
  • ‑nnărăvește
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
 (să)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
  • înnărăveam
  • ‑nnărăveam
  • înnărăvii
  • ‑nnărăvii
  • înnărăvisem
  • ‑nnărăvisem
a II-a (tu)
  • înnărăvești
  • ‑nnărăvești
 (să)
  • înnărăvești
  • ‑nnărăvești
  • înnărăveai
  • ‑nnărăveai
  • înnărăviși
  • ‑nnărăviși
  • înnărăviseși
  • ‑nnărăviseși
a III-a (el, ea)
  • înnărăvește
  • ‑nnărăvește
 (să)
  • înnărăvească
  • ‑nnărăvească
  • înnărăvea
  • ‑nnărăvea
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvise
  • ‑nnărăvise
plural I (noi)
  • înnărăvim
  • ‑nnărăvim
 (să)
  • înnărăvim
  • ‑nnărăvim
  • înnărăveam
  • ‑nnărăveam
  • înnărăvirăm
  • ‑nnărăvirăm
  • înnărăviserăm
  • ‑nnărăviserăm
  • înnărăvisem
  • ‑nnărăvisem
a II-a (voi)
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
 (să)
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
  • înnărăveați
  • ‑nnărăveați
  • înnărăvirăți
  • ‑nnărăvirăți
  • înnărăviserăți
  • ‑nnărăviserăți
  • înnărăviseți
  • ‑nnărăviseți
a III-a (ei, ele)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
 (să)
  • înnărăvească
  • ‑nnărăvească
  • înnărăveau
  • ‑nnărăveau
  • înnărăviră
  • ‑nnărăviră
  • înnărăviseră
  • ‑nnărăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nărăvi, nărăvescverb

  • 1. popular reflexiv tranzitiv A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai săvîrșit multe blăstămății, cu alți feciori... ca și tine, nărăvindu-te în jocuri și beții. SADOVEANU, Z. C. 57. DLRLC
    • format_quote Pe frate-meu Ion caută Avendrea să-l nărăvească la furtișaguri. STANCU, D. 312. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv învechit popular A (se) obișnui, a (se) deprinde. DEX '09 DEX '98
    sinonime: deprinde obișnui
  • 3. reflexiv reciproc învechit regional A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împăca înțelege
    • format_quote Neputîndu-se nărăvi care e acea adevărată cale. ȚICHINDEAL, F. 214. DLRLC
    • format_quote Prin o gîlceavă amară (Căci nu să nărăvea dempreună), Toți cari încătro fuga luară. BUDAI-DELEANU, Ț. 72. DLRLC
    • 3.1. neobișnuit A se potrivi. DLRLC
      sinonime: potrivi
      • format_quote La el să nărăvea zicala: Joc de frică Pe nimică. RETEGANUL, P. III 29. DLRLC
etimologie:
  • nărav DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.