7 definiții pentru năprasnic (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂPRASNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.
năprasnic, ~ă a [At: N. TEST. (1648) / V: ~aznic (înv) nepreas~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv напрасьнъ] 1 a Care survine în mod neprevăzut și cu intensitate. 2 a Care se petrece fulgerător. 3 a (Îs) Moarte sau pieire ~ă Moarte produsă de un accident, de o violență sau de o altă cauză nefirească. 4 a Care nu poate fl stăpânit, înnăbușit, potolit. 5 a Care covârșește. 6 a (D. oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele. 7 a (D. oameni) Care acționează cu violență Si: violent. 8 a (D. oameni) Care acționează sub influența primului impuls Si: impulsiv. 9 a (D. oameni) Care îngrozește prin comportare, intensitate, violență etc. Si: crâncen, cumplit, înfricoșător, îngrozitor, teribil. 10 a (Pex; d. oameni) Nemilos (2). 11-12 av, a (Într-un mod) care depășește cu mult limitele obișnuite prin dimensiuni, forță, intensitate Si: extraordinar, fenomenal. 13 av Cu intensitate extraordinară. 14 sm (Rar) Om voinic Si: vlăjgan. 15 a (Rar) Care are un aspect neobișnuit, ciudat. 16 sm Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-albe, cu frunzele rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă Si: (reg) ochiul-boului-a-ferigei (Chrysanthemum corymbosum). 17 sf Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpină dreaptă, păroasă, cu flori roșii-roz și miros neplăcut Si: (rar) piretru, (reg) închegătoare, priboi-căpresc (Geranium Robertianum). 18 smf (Bot; reg) Luminoasă (Clematis recta). 19 sf (Bot; reg) Curpen-de-munte (Atragene alpina). 20 sf (Reg; îs) Năpraznică oiască Plantă nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂPRASNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
NĂPRASNIC2 m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze păroase și cu flori galbene-albe. /<sl. naprasinu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
năprasnic2 (plantă) (desp. nă-pras-) s. m., pl. năprasnici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
năprasnic2 (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprasnici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năprasnic
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: nă-pras-nic
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
năprasnic, năprasnicisubstantiv masculin
- 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). DEX '09 DEX '98
etimologie:
- naprasĭnŭ DEX '09 DEX '98