opțiuni
  • info

19 definiții pentru nădăjdui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂDĂJDUI, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [Var.: (înv.) nădejdui vb. IV] – Nădejde + suf. -ui.

NĂDĂJDUI, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [Var.: (înv.) nădejdui vb. IV] – Nădejde + suf. -ui.

nădăjdui [At: PSALT. HUR. 51r/25 / V: (înv) ~dej~, nedejdiui, nedejdi[1], nedejdui / Pzi: ~esc / E: nădejde + -ui] 1 vi (Înv; udp „spre”, „pre”, „la”) A se îndrepta cu încredere spre cineva sau ceva Si: (înv) a năzui. 2 vi A se adresa cuiva cu speranța de a obține ajutor, adăpost, îndurare etc. 3 A tinde stăruitor către ceva Si: a năzui, a râvni, a ținti. 4 (Înv; udp „în”) A-și pune speranța în... 5 A se încrede în... 6 A avea convingerea că dorințele sunt realizabile sau se vor îndeplini Si: a spera. modificată

  1. Variantă tipărită incorect în original: nedej~, care există deja; am corectat-o așa cum o recomandă referința încrucișată coresp. — LauraGellner

NĂDĂJDUI, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. A crede în rezultatul favorabil al unei acțiuni; a trage nădejde; a spera. Cu pămîntenii nădăjduia Tomșa să poată da o izbire mare și să fărme pe dușman. SADOVEANU, O. VII 147. Fugim deci la întîmplare, nădăjduind să ajungem la rînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 359. Nădăjduiesc însă că mi-i sluji de cavaler, Alecule? ALECSANDRI, T. I 81. ◊ Intranz. Mai nădăjduia în brațul lui, cît îl simțea tare. SADOVEANU, O. VII 39. – Variantă: nădejdui (ALEXANDRESCU, M. 7) vb. IV.

A NĂDĂJDUI ~iesc 1. intranz. A trage nădejde; a nutri sau a avea speranță; a spera. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propoziție completivă) A conta așteptând cu încredere; a considera ca trebuind să se realizeze; a vrea să creadă. ~ într-o reușită. /nădejde + suf. ~ui

nădăjduì v. a spera.

NĂDEJDUI vb. IV v. nădăjdui.

nădejdui v vz nădăjdui

nedejdi v vz nădăjdui

nedejdiui v vz nădăjdui

nedejdui v vz nădăjdui

nădăjduĭésc v. tr. și intr. (d. nădejde). Sper. – Maĭ rar saŭ vechĭ năde-, nede- și -jdesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nădăjdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiesc, 3 sg. nădăjduiește, imperf. 1 nădăjduiam; conj. prez. 1 sg. să nădăjduiesc, 3 să nădăjduiască

nădăjdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiesc, imperf. 3 sg. nădăjduia; conj. prez. 3 să nădăjduiască

nădăjdui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiesc, imperf. 3 sg. nădăjduia; conj. prez. 3 sg. și pl. nădăjduiască

nădăjdui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiesc, conj. nădăjduiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂDĂJDUI vb. v. aspira, baza, bizui, conta, dori, fundamenta, încrede, întemeia, jindui, năzui, pofti, pretinde, râvni, sprijini, tinde, ținti, urmări, visa, viza.

NĂDĂJDUI vb. 1. v. spera. 2. a spera, (înv.) a upovăi. (~ în zile tot mai senine.) 3. a (se) aștepta, a spera, (înv. și reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.)

nădăjdui vb. v. ASPIRA. BAZA. BIZUI. CONTA. DORI. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. JINDUI. NĂZUI. POFTI. PRETINDE. RÎVNI. SPRIJINI. TINDE. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA.

NĂDĂJDUI vb. 1. a crede, a spera, (înv. și reg.) a se nădăi. (~ că își va realiza visul.) 2. a spera, (înv.) a upovăi. (~ în zile tot mai senine.) 3. a (se) aștepta, a spera, (înv. și reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.)

Intrare: nădăjdui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nădăjdui
  • nădăjduire
  • nădăjduit
  • nădăjduitu‑
  • nădăjduind
  • nădăjduindu‑
 singular plural
  • nădăjduiește
  • nădăjduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nădăjduiesc
 (să)
  • nădăjduiesc
  • nădăjduiam
  • nădăjduii
  • nădăjduisem
a II-a (tu)
  • nădăjduiești
 (să)
  • nădăjduiești
  • nădăjduiai
  • nădăjduiși
  • nădăjduiseși
a III-a (el, ea)
  • nădăjduiește
 (să)
  • nădăjduiască
  • nădăjduia
  • nădăjdui
  • nădăjduise
plural I (noi)
  • nădăjduim
 (să)
  • nădăjduim
  • nădăjduiam
  • nădăjduirăm
  • nădăjduiserăm
  • nădăjduisem
a II-a (voi)
  • nădăjduiți
 (să)
  • nădăjduiți
  • nădăjduiați
  • nădăjduirăți
  • nădăjduiserăți
  • nădăjduiseți
a III-a (ei, ele)
  • nădăjduiesc
 (să)
  • nădăjduiască
  • nădăjduiau
  • nădăjduiră
  • nădăjduiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nădejdui
  • nădejduire
  • nădejduit
  • nădejduitu‑
  • nădejduind
  • nădejduindu‑
 singular plural
  • nădejduiește
  • nădejduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nădejduiesc
 (să)
  • nădejduiesc
  • nădejduiam
  • nădejduii
  • nădejduisem
a II-a (tu)
  • nădejduiești
 (să)
  • nădejduiești
  • nădejduiai
  • nădejduiși
  • nădejduiseși
a III-a (el, ea)
  • nădejduiește
 (să)
  • nădejduiască
  • nădejduia
  • nădejdui
  • nădejduise
plural I (noi)
  • nădejduim
 (să)
  • nădejduim
  • nădejduiam
  • nădejduirăm
  • nădejduiserăm
  • nădejduisem
a II-a (voi)
  • nădejduiți
 (să)
  • nădejduiți
  • nădejduiați
  • nădejduirăți
  • nădejduiserăți
  • nădejduiseți
a III-a (ei, ele)
  • nădejduiesc
 (să)
  • nădejduiască
  • nădejduiau
  • nădejduiră
  • nădejduiseră
nedejdui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nedejdi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nedejdiui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nădăjdui, nădăjduiescverb

  • 1. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spera
    • format_quote Cu pămîntenii nădăjduia Tomșa să poată da o izbire mare și să fărme pe dușman. SADOVEANU, O. VII 147. DLRLC
    • format_quote Fugim deci la întîmplare, nădăjduind să ajungem la rînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 359. DLRLC
    • format_quote Nădăjduiesc însă că mi-i sluji de cavaler, Alecule? ALECSANDRI, T. I 81. DLRLC
    • format_quote Mai nădăjduia în brațul lui, cît îl simțea tare. SADOVEANU, O. VII 39. DLRLC
etimologie:
  • Nădejde + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.