7 definiții pentru mărdăgit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mărdăgit, ~ă a [At: DDRF / V: mâr~ / Pl: ~iți, ~e / E: mărdăgi] (Olt) 1 Murdărit. 2 Pătat.
mărdăși v vz mărdăgi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mârdăgi v vz mărdăgi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mârdăgit, ~ă a vz mărdăgit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărdăcésc și (ob.) -gésc v. tr. (cp. cu mardesc orĭ cu maldac). Sud. Terfelesc, murdăresc, stric: a mărdăgi o haĭnă. Fig. Ocărăsc, insult: l-a mărdăgit răŭ! – În Meh. mărdășesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂRDĂGI vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRDĂGÍT, -Ă adj. (Prin Olt.) Murdărit, pătat, întinat. Cf. DDRF, I. CR. VI, 252. - Pl.: mârdăgiți, -te. - Și: mîrdăgít, -ă adj. CIAUȘANU, GL. - V. mărdăgi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mărdăgit
mărdăgit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
mărdăgire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mârdăgit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)