8 definiții pentru mustrat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mustrat, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 143/3 / Pl: ~ați, ~e / E: mustra1] 1 (Înv; îla) ~ de cuget Chinuit de remușcări. 2 (Reg; fig; d. obiecte) Aspru, nelustruit.

mustra2 vt [At: L. ROM. 1963, nr. 2, 154 / Pzi: mustru / E: ger mustern] (Reg) A zugrăvi.

MUSTRÁ, mústru, vb. I. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa. ◊ Expr. (Tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi. – Lat. monstrare.

A MUSTRÁ mústru tranz. A trata cu reproșuri și observații aspre; a dojeni. * ~ pe cineva cugetul (sau conștiința) a avea remușcări; a-i părea rău pentru faptele comise. /<lat. monstrare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mustrá vb., ind. prez. 1 sg. mústru, 2 sg. mústri, 3 sg. și pl. mústră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSTRÁ vb. v. blama, condamna, dezaproba, drăcui, înfiera, înjura, ocărî, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.

Intrare: mustrat
mustrat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustrat
  • mustratul
  • mustratu‑
  • mustra
  • mustrata
plural
  • mustrați
  • mustrații
  • mustrate
  • mustratele
genitiv-dativ singular
  • mustrat
  • mustratului
  • mustrate
  • mustratei
plural
  • mustrați
  • mustraților
  • mustrate
  • mustratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)