13 definiții pentru musti (verb)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

musti [At: (a. 1749). GCR II, 45/27 / Pzi: ~tesc / E: must] 1 vt A zdrobi strugurii pentru a stoarce mustul (1) Si: a mustui (1), (reg) a mujdi2. 2 vi (D. sevă) A curge din abundență. 3 vi (D. sevă) A se întinde, îmbibând ceva. 4 vi (D. lichide) A ieși la suprafață din corpul sau din obiectul îmbibat Si: (reg) a bușni. 5 vi (Nob; d. zăpadă) A se topi câte puțin, scurgându-se. 6 vi (D. bube, răni) A secreta un lichid Si: a supura. 7 vi (Reg; d. râuri) A se umfla. 8 vi (D. materii și obiecte care absorb sau rețin lichidele) A fi îmbibat de un lichid, care țâșnește la apăsare Si: (reg) a chifti. 9 vi (D. bube, răni) A fi plin de lichid. 10 vi (Reg; d. gunoiul vitelor) A fi îmbibat de must (17). 11 vr (Pex; d. pielea de pe picioarele oamenilor sau ale animalelor) A se infecta din cauza mustului (17). 12 vr (Reg) A fermenta, a dospi.

MUSTÍ, pers. 3 mustește, vb. IV. 1. (Despre lichide) A se ivi (din abundență), a ieși la suprafață îmbibând totul. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid. – Din must.

MUSTÍ, pers. 3 mustește, vb. IV. 1. (Despre lichide) A se ivi (din abundență), a ieși la suprafață. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid; a fi îmbibat. – Din must.

MUSTÍ, mustesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A se întinde îmbibînd, a se ivi încet peste tot. Se simțea seva primăverii mustind proaspătă în fiecare crenguță și în firul mărunt de mintă. C. PETRESCU, A. 48. [Vițele] erau retezate de la pămînt și puterea li se scurgea, mustea din coarde ca din vine tăiate. DUMITRIU, N. 249. Sînteți toți dintr-un sat? Mă rog, din toate părțile pe unde mustește păcura. POPA, V. 252. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid; a fi îmbibat. Pămîntul încă negru-vioriu și gol, sub care musteau semințele. C. PETRESCU, Î. II 166. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Vine căldura, pămîntul mustește de apă. MIHALE, O. 300.

A MUSTÍ ~éște intranz. 1) (despre lichide) A ieși în cantitate mare la suprafață dintr-o materie îmbibată; a apărea la suprafață din abundență. 2) (despre materii, corpuri etc.) A fi îmbibat până la refuz cu un lichid (care la apăsare iese la suprafață); a fi suprasaturat cu un lichid. 3) A conține mult must, multă sevă. /Din must

mustésc v. tr. (d. must). Munt. Olt. Zdrobesc struguriĭ (mustuĭesc) cu mustuitoru ca să ĭasă mustu. V. intr. Cresc, mă unflu, vorbind de rîurĭ: Oltu mustește. Chiftesc: nisipu-ĭ mustea supt opincĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mustí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mustéște, imperf. 3 sg. musteá; conj. prez. 3 să musteáscă

mustí vb., ind. prez. 3 sg. mustéște, imperf. 3 sg. musteá; conj. prez. 3 sg. și pl. musteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSTÍ vb. 1. a mustui, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.) 2. a zemui. (Brânza de vacă proaspătă ~.) 3. (reg.) a bușni, a chifti, a smârci. (Apa ~ din sol.)

MUSTÍ vb. v. curge, puroia, supura.

MUSTI vb. 1. a mustui, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.) 2. a zemui. (Brînza de vacă proaspătă ~.) 3. (reg.) a bușni, a chifti, a smîrci. (Apa ~ din sol.)

musti vb. v. CURGE. PUROIA. SUPURA.

Intrare: musti (verb)
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • musti
  • mustire
  • mustit
  • mustitu‑
  • mustind
  • mustindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mustește
(să)
  • mustească
  • mustea
  • musti
  • mustise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mustesc
(să)
  • mustească
  • musteau
  • musti
  • mustiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)