MUSACA, musacale, s. f. Mâncare preparată din carne tocată și felii de vinete, de cartofi sau de dovlecei, așezate în straturi alternative și coaptă în cuptor. – Din tc. musakka.

musaca sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ale / E: tc musakka] Mâncare pregătită din felii de pătlăgele vinete, de dovlecei sau de cartofi și din carne tocată, așezate în straturi alternative și prăjite sau coapte.

MUSACA, musacale, s. f. Mâncare preparată din carne tocată și felii de pătlăgele vinete, de cartofi sau de dovlecei, așezate în straturi alternative și coaptă în cuptor. – Din tc. musakka.

MUSACA s. f. Mîncare preparată din carne tocată și felii de pătlăgele vinete, de dovlecei sau de cartofi. Să-mi facă la masă... vro plachie, vro musaca. ALECSANDRI, T. I 196.

MUSACA ~le f. Produs culinar pregătit din carne tocată și din felii de legume (pătlăgele vinete, dovlecei sau cartofi), așezate în straturi și coapte în cuptor. [Art. musacaua; G.-D. musacalei] /<turc. musakka

musacà f. carne tocată cu pătlăgele vinete: să-mi facă la masă... vr’o musaca AL. [Turc. MUSAKA, lit. stropit].

musacá f. (turc. [d. ar.] musaka; ngr. musakás). Un fel de bucate compuse din carne tocată și feliĭ de patlagele saŭ cartofĭ saŭ fidea.

musaca s. f., art. musacaua, g.-d. art. musacalei; pl. musacale

musaca s. f., art. musacaua, g.-d. art. musacalei; pl. musacale, art. musacalele

musaca s. f., art. musacaua, g.-d. art. musacalei; pl. musacale

musaca (musacale), s. f. – Mîncare de vinete cu carne tocată. Tc. musaka, cf. ngr. μουσαϰᾶς (Ronzevalle 161; Tiktin).