opțiuni
  • info
11 definiții pentru murgit

Explicative DEX

MURGIT s. n. (Înv. și reg.) Amurg. – V. murgi1.

murgit sn [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 255 / Pl: (rar) ~uri / E: murgi1] Amurg.

MURGIT s. n. (Reg.) Amurg. – V. murgi1.

MURGIT s. n. (Rar, în loc. adv.) În murgit = pe înserate, în amurg. Cîndu-i colea în murgit, Badea din codru-a ieșit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286.

murgít, V. amurgit.

Ortografice DOOM

murgit (înv., reg.) s. n.

murgit (înv., reg.) s. n.

murgit s. n.

Sinonime

MURGIT s. v. amurg, apus, asfințit, înserare, seară.

murgit s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIT. ÎNSERARE. SEARĂ.

Tezaur

MURGIT s. n. (Regional; adesea determinat prin „serii”, „de seară” și precedat de prep. „în”, „pe”, „la”) Amurg. Iar cînd fu cătră apusul de soare, Cînd copacii umbre lungi aruncă Pregătind murgitului răcoare, Atunci oastea. . . De trei părți avea să năpădească. BUDAI-DELEANU, Ț. 255. În murgitul sării să auziră mai nainte salve noauă date de miliția din garnizon. GT (1839), 552/23. Murgitul de seară. MARIAN, S. R. I, 108. Zmăul . . . iese seara în murgit și zboară în lume. GOROVEI, CR. 383, cf. H IX 510, X 277, XVIII 263. Cîndu-i colea în murgit Badea din codru-a ieșit. JARNIK-BÎRSEANU, D. 286, cf. VÎRCOL, V. 96. – V. murgi1.

Intrare: murgit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murgit
  • murgitul
  • murgitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • murgit
  • murgitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

murgitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi murgi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.