7 definiții pentru murgilă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
murgilă1 sm [At: PANN, P. V. III, 68/9 / E: murgi1 + -ilă] 1 (Mol; Mun) înserare.(Mtp) Personaj din basme, din descântece etc. care întruchipează amurgul. 3 (Reg) Luceafăr de seară.
murgilă2 sm [At: H II, 92 / E: murg2 + -ilă] 1-2 (Reg) Bovină cu părul murg2 (1-2) Si: (reg) murgat (1-2), murgulean (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Murgilă m. 1 personificarea crepuscului în basme: cântă ’n umbra lui Murgilă un păstor din al său fluer AL.; 2. fantomă ce umblă în amurg: strigoi, stafie, murgilă PANN.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
murgílă m., gen. al luĭ. Ființă care, în poveștĭ, personifică amurgu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MURGILĂ s. v. amurg, apus, asfințit, înserare, seară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
murgilă s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIT. ÎNSERARE. SEARĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
murgilă s.m. (pop.) 1. Amurg, crepuscul. 2. Fantomă (stafie, strigoi) ce umblă în amurg.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M999) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |