murgă f. 1. iapă murgă; 2. noaptea (cf. amurg): a intrat murga în sat POP. (V. alba).

MURG², -Ă, murgi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre unele animale, mai ales despre cai sau despre părul lor) Negru-roșcat, castaniu-închis sau cenușiu; p. gener. de culoare închisă. 2. S. m. și f. Cal de culoare murgă² (1); p. gener. cal. ◊ Expr. A intrat murga în sat = s-a înserat. – Cf. alb. murg.

murg², murgă [At: BIBLIA (1688), 221/50 / Pl: ~rgi / E: cf alb murg] 1-2 smf, a (Cal) Care are culoarea părului castaniu-închis sau negru-roșcat Si: (reg) murgiu. 3-4 smf, a (Reg) (Cal) cenușiu-închis. 5 a (Pgn) Care are o culoare închisă. 6 a (Reg; îs) Pere ~rgi Varietate de pere făinoase, de culoare vânătă, cu miezul roșu, cu gust acrișor. 7 a (Spc; Ban; Trs; d. oameni) Cu pielea, tenul de culoare închisă Si: brunet, oacheș. 8-9 smf Cal (tânăr). 10 sm (Îe) Paște, ~ule, iarbă verde Se spune, în glumă, pentru a indica așteptarea zadarnică, lipsa de speranță în ce privește realizarea unui lucru. 11 sf (Îe) A intrat ~a în sat S-a înserat. 12 sm (Mtp; reg; îc) ~u-dă-cu-sară Ființă fantastică despre care se crede că umblă prin păduri după apusul soarelui Si: (reg) mânzu-dă-cu-sară. 13-14 smf (Pex) Bovină de culoare murgă (1-2).

MURG², -Ă, murgi, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre unele animale, mai ales despre cai sau despre părul lor) Negru-roșcat, castaniu-închis sau cenușiu; p. gener. de culoare închisă. 2. S. m. și f. Cal de culoare murgă² (1); p. gener. cal. ◊ Expr. A intrat murga în sat = s-a înserat. – Cf. alb. murg.

MURG², -Ă, murgi, adj. (Despre cai, mai rar, despre alte animale sau despre obiecte) De culoare închisă, castaniu-închis, brun. Cei doi cai... erau murgi. SADOVEANU, O. L. 16. [Cățeluși] unii negri, alții murgi și alții bălțați. ODOBESCU, S. III 42. ♦ (Substantivat) Cal cu părul de această culoare; p. ext. orice cal. Trece-n sus, pe plai în sus, Un voinic pe-un murg călare. IOSIF, PATR. 51. În urma lor venea călare pe un murg buiestraș Vasile, feciorul. SLAVICI, N. I 92. N-am eu cal de alergat Și nici murgă Să te-ajungă. BIBICESCU, P. P. 329. ◊ Expr. Paște, murgule, iarbă verde v. iarbă. ◊ (Substantivat, f., în expr.) A intrat murga în sat = s-a înserat, s-a făcut întuneric.

MURG ~gă (~gi) și substantival (despre cai) Care are părul de culoare castanie-închisă. /cf. alb. murg

2) murg, -ă adj. (cp. cu lat. mauricus, máŭric, al Maurilor, al Marocanilor, popor cu pelea întunecată, d. vgr. maŭros, ngr. mávros, negru; it. sp. Moro, Maur [REW. 5438]. D. rom. vine ngr. Epir múrgkos, alb. murk, art. murgu; sîrb. murgast, bg. múrg [av], rus. murúgiĭ, murg). Între roĭb și negru: cal murg, ĭapă murgă. Subst. Un murg. Paște, murgule, ĭarbă verde (Iron.), mîngîĭe-te c’o nădejde zădarnică! V. costișă.

murg² (de culoare închisă, despre cai ș. a.) adj. m., s. m., pl. murgi; adj. f., s. f. murgă, pl. murge

murg¹ (despre cai) adj. m., s. m., pl. murgi; adj. f., s. f. murgă, pl. murge