15 definiții pentru murdărie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURDĂRIE, murdării, s. f. 1. Stare a ceea ce este murdar (1); (concr.) strat de necurățenie care acoperă sau îmbâcsește ceva; resturi nefolositoare; gunoi. ♦ Excremente. 2. Fig. Caracter, comportare, faptă vrednică de dispreț, degradantă, josnică; imoralitate, mârșăvie. ♦ Vorbă necuviincioasă, obscenă. – Murdar + suf. -ie.

MURDĂRIE, murdării, s. f. 1. Stare a ceea ce este murdar (1); (concr.) strat de necurățenie care acoperă sau îmbâcsește ceva; resturi nefolositoare; gunoi. ♦ Excremente. 2. Fig. Caracter, comportare, faptă vrednică de dispreț, degradantă, josnică; imoralitate, mârșăvie. ♦ Vorbă necuviincioasă, obscenă. – Murdar + suf. -ie.

murdărie sf [At: CONV. LIT. XXII, 57 / V: (reg) ~ălie / Pl: ~ii / E: murdar + ie] 1 Stare a ceea ce este murdar (1). 2 (Ccr) Strat de necurățenie care acoperă sau îmbâcsește ceva Si: jeg, rapăn, (rar) mânjeală, (reg) mâzgală (3), mocicoșag, moșcăleală, muruială (3). 3 Resturi nefolositoare Si: gunoi. 4 Excremente. 5 (Reg) Must (17). 6 (Fig) Caracter, atitudine, comportare sau faptă vrednică de dispreț sau imorală Si: josnicie, mârșăvie. 7 (Rar) Vorbă necuviincioasă, obscenă.

MURDĂRIE, murdării, s. f. 1. Strat de necurățenie care acoperă sau îmbîcsește ceva; (concretizat) obiect murdar, bun de aruncat; gunoi. Dar vezi, vezi să nu-mi facă murdărie ori să-mi umple casa cu cine știe ce mirosuri. REBREANU, R. I 169. Slugile împăratului rîdeau de dînsui și toate murdăriile le arunca pe bordeiul lui. ISPIRESCU, L. 154. 2. Fig. Faptă josnică, degradantă. Bine că nu m-ați amestecat și în murdăria asta. DEMETRIUS, C. 61. La cîte murdării nu m-am pretat, ca s-o spionez. CAMIL PETRESCU, T. II 106. ♦ Vorbă necuviincioasă.

MURDĂRIE ~i f. 1) Strat de impurități care acoperă sau îmbâcsește ceva. 2) Totalitate de lucruri murdare. 3) Lipsă de curățenie. 4) fig. Faptă, acțiune sau vorbă nedemnă de un om onest. /murdar + suf. ~ie

murdărie f. 1. starea celui murdar; 2. lucruri murdare; 3. fig. vorbe necuviincioase.

murdăríe f. (d. murdar). Starea lucrurilor și ființelor murdare. Fig. Faptă saŭ vorbă murdară. Pl. Materiĭ murdare, gunoaĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

murdărie s. f., art. murdăria, g.-d. art. murdăriei; pl. murdării, art. murdăriile (desp. -ri-i-)

murdărie s. f., art. murdăria, g.-d. art. murdăriei; pl. murdării, art. murdăriile

murdărie s. f., art. murdăria, g.-d. art. murdăriei; pl. murdării, art. murdăriile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MURDĂRIE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

MURDĂRIE s. 1. jeg, necurățenie, (pop.) rapăn, scârnăvie, slin, (înv. și reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mânjeală, mâzgală, mocicoșag, moșcoleală, muruială, negru, (înv.) murdarlâc, necurăție, smârdă. (Plin de ~ din cap până în picioare.) 2. v. gunoi.

MURDĂRIE s. 1. jeg, necurățenie, (pop.) rapăn, scîrnăvie, slin, (înv. și reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mînjeală, mîzgală, mocicoșag, moșcoleală, muruială, negru, (înv.) murdarlîc, necurăție, smîrdă. (Plin de ~ din cap pînă în picioare.) 2. gunoi, impuritate, necurățenie, (prin Ban. și Transilv.) bucluc, (Mold. și Transilv.) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucov. și Transilv.) șteah, (înv.) șterc. (Casă plină de ~ii.)

murdărie s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MURDĂRIE. Subst. Murdărie, murdărire, necurățenie, necurăție (înv.), ordură (rar), îngălare (pop.), îngălăciune (înv.); soi (rar), slin (reg.), jeg, rapăn, izină (reg.), izineală (reg.); mînjeală, mînjire, mînjitură (rar), mozoleală (reg.), întinare (reg.), pată, pătare; mîzgăleală, mîzgălitură. Gunoi, goz (reg.). Adj. Murdar, necurat, imund (livr.), sordid (livr.), ordurier (rar), îngălat (pop.); soios, slinos (reg.), jegos, răpănos, nespălat, izinit (reg.), mînjit, mozolit (reg.), întinat (reg.), imos (reg.), pătat, mîzgălit. Gunoios (rar). Vb. A fi murdar. A se murdări, a se soi (rar), a se mînji, a se mozoli (reg.), a se păta, a se întina (rar). A murdări, a îngăla (pop.), a soi (rar), a mînji, a mozoli (reg.), a tămînji (reg.), a păta, a mîzgăli. V. dezordine.

Intrare: murdărie
murdărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murdărie
  • murdăria
plural
  • murdării
  • murdăriile
genitiv-dativ singular
  • murdării
  • murdăriei
plural
  • murdării
  • murdăriilor
vocativ singular
plural
murdălie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

murdărie, murdăriisubstantiv feminin

  • 1. Stare a ceea ce este murdar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar vezi, vezi să nu-mi facă murdărie ori să-mi umple casa cu cine știe ce mirosuri. REBREANU, R. I 169. DLRLC
    • 1.1. concretizat Strat de necurățenie care acoperă sau îmbâcsește ceva; resturi nefolositoare. DEX '09 DLRLC
      sinonime: gunoi
      • format_quote Slugile împăratului rîdeau de dînsui și toate murdăriile le arunca pe bordeiul lui. ISPIRESCU, L. 154. DLRLC
    • 1.2. Excrement. DEX '09 DEX '98
      sinonime: excrement
  • 2. figurat Caracter, comportare, faptă vrednică de dispreț, degradantă, josnică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bine că nu m-ați amestecat și în murdăria asta. DEMETRIUS, C. 61. DLRLC
    • format_quote La cîte murdării nu m-am pretat, ca s-o spionez. CAMIL PETRESCU, T. II 106. DLRLC
    • 2.1. Vorbă necuviincioasă, obscenă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Murdar + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.