7 definiții pentru muculeț (bucățică)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUCULEȚ, (1) muculeți, s. m., (2) muculețe, s. n. 1. S. m. (Rar) Diminutiv al lui muc; mucușor. 2. Rest de țigară, de lumânare; mucușor. – Muc + suf. -uleț.
muculeț [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 46 / Pl: (1-6) ~i, (7-20) ~e / E: muc +-uleț] (Șhp) 1-6 sm Muc (1,10-11) (mic) Si: mucușor (1-6), (Trs) mucuț (1-6). 7-20 sn Muc (15-16, 22-24, 26-27) (mic) Si: mucușor (7-20), (Trs) mucuț (7-20).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
muculeț1 (rest de țigară/de lumânare) (rar) s. n., pl. muculețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
muculeț2 (rest de țigară / lumânare)(rar) s. n., pl. muculețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
muculeț (de lumânare, de țigară etc.) s. n., pl. muculețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUCULEȚ s. mucușor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUCULEȚ s. mucușor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
muculeț, muculețesubstantiv neutru
- 1. Rest de țigară, de lumânare. DEX '09sinonime: mucușor
etimologie:
- Muc + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09