10 definiții pentru mucenică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUCENIC2, -Ă, mucenici, -ce, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Martir creștin din primele secole după Hristos; p. gener. persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale. 2. S. m. pl. Sărbătoare creștină pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se prăznuiește la 9 martie. – Din sl. mučenikŭ.
mocenic, ~ă smf vz mucenic2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mocinic, ~ă smf vz mucenic2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCENIC2, -Ă, mucenici, -ce, subst. 1. S. m. și f. Martir din primele timpuri ale creștinismului; p. gener. persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale. 2. S. m. pl. Sărbătoare creștină pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se prăznuiește la 9 martie. – Din sl. mučenikŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MUCENIC, -Ă, mucenici, -e, s. m. și f. (În religia creștină) 1. Martir din primele timpuri ale creștinismului. Oștean a fost și sfîntul Gheorghe și sfîntul Dimitrie și alți sfinți mucenici. CREANGĂ, A. 9. ◊ (În comparații) Văd și pe Maria, sora lui Andrei, cu aeru-i de mucenică. SADOVEANU, O. VI 430. Și răbda Șandru, răbda ca un mucenic și bătaie și foame îndelungată. MIRONESCU, S. A. 60. 2. (La m,. pl.) Sărbătoare creștină pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. ♦ Un fel de colăcei (preparați cu nuci sau cu miere) care se mănîncă în această zi; sfințișori. Ceasuri întregi, uneori toți ai casei răsucesc și împletesc de zor mucenicii, care sînt puși apoi unul lîngă altul pe tablale de lemn. CAMIL PETRESCU, O. I 183.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mucenică s. f., g.-d. art. mucenicei; pl. mucenice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mucenică s. f., g.-d. art. mucenicei; pl. mucenice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mucenică s. f., g.-d. art. mucenicei; pl. mucenice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUCENICĂ s. (BIS.) martiră, (rar) muceniță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUCENICĂ s. (BIS.) martiră, (rar) muceniță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mucenic, mucenicisubstantiv masculin mucenică, mucenicesubstantiv feminin
-
- Oștean a fost și sfîntul Gheorghe și sfîntul Dimitrie și alți sfinți mucenici. CREANGĂ, A. 9. DLRLC
- Văd și pe Maria, sora lui Andrei, cu aeru-i de mucenică. SADOVEANU, O. VI 430. DLRLC
- 1.1. Persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale. DEX '09
- Și răbda Șandru, răbda ca un mucenic și bătaie și foame îndelungată. MIRONESCU, S. A. 60. DLRLC
-
-
- 2. Sărbătoare creștină pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se prăznuiește la 9 martie. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- mučenikŭ DEX '09