4 definiții pentru mucărit (part.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUCĂRI, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări.
mucări1 [At: I. IONESCU, M. 529 b/b / V: ~curi / Pzi: ~resc / E: muc + -ări] (Reg) 1 vz (D.oi) A avea scurgeri din nas. 2 vt (D. lumânări) A tăia partea carbonizată a mucului pentru a face să ardă mai bine. 3 vt A tăia vârful unor tulpini sau al unor inflorescențe, în scopul obținerii unei mai bune dezvoltări a părților utile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCĂRI2, mucăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reteza mucul unei lumînări care fumegă. 2 A reteza vîrful unor plante (ca tutunul, porumbul etc.). Sătenii obicinuiesc a mucări porumbul, adică a culege vîrfurile lui tăindu-le de deasupra, I. IONESCU, M. 529.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MUCĂRI ~esc tranz. 1) pop. (lumânări fumegând) A tăia mucul scurtându-l. 2) (tulpinile, inflorescențele unor plante etc.) A scurta la vârfuri (pentru a favoriza maturizarea mai grăbită a părților purtătoare de rod). /muc + suf. ~ări
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mucări, mucărescverb
- 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sătenii obicinuiesc a mucări porumbul, adică a culege vîrfurile lui tăindu-le de deasupra. I. IONESCU, M. 529. DLRLC
-
etimologie:
- Muc + sufix -ări. DEX '98 DEX '09