9 definiții pentru monstru (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

monstru [At: CANTEMIR, HR. 360 / Pl: ~nștri, (rar) ~ri, (înv, sn) ~uri / E: fr monstre, lat monstrum] 1 sm Ființă fantastică sau reală a cărei conformație iese din comun, speriind, îngrozind, producând repulsie datorită proporțiilor, aspectului urât etc. 2 sm Obiect, construcție de proporții uriașe. 3 a (Fam) De mare amploare, de mari proporții, de mare răsunet. 4 sm Ființă care se naște cu mari anomalii fizice Si: pocitanie. 5 sm Persoană cu mari defecte morale, în special cruzime.

MÓNSTRU s.m. 1. Ființă fantastică, având corpul alcătuit din elemente specifice oamenilor și animalelor. ♦ Ființă care are o anomalie fizică din naștere; pocitanie. 2. Colos, namilă; ființă sau lucru de proporții colosale. 3. Om crud, degenerat, denaturat. // adj. Uriaș, foarte mare, colosal. [Cf. fr. monstre, lat. monstrum].

MÓNSTRU s. m. 1. ființă fantastică cu corpul din elemente specifice oamenilor și animalelor. ♦ colos, namilă, ființă, lucru de proporții colosale. ♦ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal. 2. ființă care prezintă o anomalie fizică din naștere; pocitanie. 3. om crud, degenerat, denaturat. 4. monstru sacru = mare vedetă a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre, lat. monstrum)

copíl-mónstru s. m. Copil născut cu anomalii fizice ◊ „O tânără americană explică ziariștilor situația sa dramatică. Consumând mari doze de «Thalidomidă» în timpul sarcinii, ea este îngrozită la gândul că ar putea da naștere unui copil-monstru. Sc. 18 VIII 62 p. 4; v. și T.N. 48/62 p. 22 (din copil + monstru; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 329)

film-mónstru s. n. Superproducție ◊ „Producătorii italieni au realizat unul din acele filme-monștri menite să obțină cel mai mare succes de casă cu cele mai îndoielnice mijloace.” Cont. 29 III 63 p. 5 //din film + monstru//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mónstru s. m., art. mónstrul; pl. mónștri, art. mónștrii

mónstru, -ă, monștri, -stre, s. m. și adj.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mónstru (mónștri), s. m.1. Dihanie, colos. – 2. (Adj.) Monstruos, ieșit din comun. – Mr. monstru. Fr. monstre. Mr. pare să provină direct din lat. (cf. REW 5565a). – Der. monstruos, adj., din fr. monstrueux; monstruozitate, s. f., din fr. monstruosité.

Intrare: monstru (adj.)
monstru (adj.) adjectiv
adjectiv (A97)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monstru
  • monstrul
  • monstru‑
  • monstră
  • monstra
plural
  • monștri
  • monștrii
  • monstre
  • monstrele
genitiv-dativ singular
  • monstru
  • monstrului
  • monstre
  • monstrei
plural
  • monștri
  • monștrilor
  • monstre
  • monstrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)