10 definiții pentru monosemantic

MONOSEMÁNTIC, -Ă, monosemantici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care are un singur sens. – Din fr. monosémantique.

MONOSEMÁNTIC, -Ă, monosemantici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care are un singur sens. – Din fr. monosémantique.

monosemántic adj. m., pl. monosemántici; f. monosemántică, pl. monosemántice

monosemántic adj. → semantic

MONOSEMÁNTIC adj. v. unisemantic.

MONOSEMÁNTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care are un singur sens. [Cf. fr. monosémantique].

MONOSEMÁNTIC, -Ă adj. (despre cuvinte) cu un singur sens. (< fr. monosémantique)

MONOSEMÁNTIC ~că (~ci, ~ce) (despre cuvinte) Care are un singur sens. /<fr. monosémantique


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MONOSEMÁNTIC adj. (LINGV.) unisemantic.

MONOSEMÁNTIC, -Ă adj. (cf. fr. monosémantique): în sintagma cuvânt monosemantic (v.).

Intrare: monosemantic
monosemantic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular monosemantic monosemanticul monosemantică monosemantica
plural monosemantici monosemanticii monosemantice monosemanticele
genitiv-dativ singular monosemantic monosemanticului monosemantice monosemanticei
plural monosemantici monosemanticilor monosemantice monosemanticelor
vocativ singular
plural