opțiuni

7 definiții pentru monoclinal (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOCLINÁL, -Ă, monoclinali, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre structuri geologice cutate) Care aparține unui singur flanc cutat. 2. S. n. Succesiune de strate care prezintă aceeași înclinare și același sens. – Din fr. monoclinal.

monoclinal, ~ă sn, a [At: LTR2 / Pl: ~i, ~e / E: fr monoclinal] 1-2 (Structură geologică) care se prezintă sub forma unor succesiuni de straturi cu același sens și cu același unghi de înclinare.

MONOCLINÁL, -Ă, monoclinali, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre structuri geologice cutate) Care aparține unui singur flanc cutat. 2. S. n. Succesiune de straturi care prezintă aceeași înclinare și același sens. – Din fr. monoclinal.

MONOCLINÁL, -Ă adj., s.n. (Structură geologică) care se prezintă sub forma unor strate succesive cu același sens și același unghi de înclinare. [< fr. monoclinal].

MONOCLINÁL, -Ă adj., s. n. (structură geologică) sub forma unor straturi succesive, cu același sens și unghi de înclinare. (< fr. monoclinal)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monoclinál2 (-no-cli-) s. n., pl. monoclinále

monoclinál s. n. (sil. -cli-), pl. monoclinále

Intrare: monoclinal (s.n.)
monoclinal2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: mo-no-cli-nal
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoclinal
  • monoclinalul
  • monoclinalu‑
plural
  • monoclinale
  • monoclinalele
genitiv-dativ singular
  • monoclinal
  • monoclinalului
plural
  • monoclinale
  • monoclinalelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monoclinal (s.n.)

  • 1. Succesiune de strate care prezintă aceeași înclinare și același sens.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: