20 de definiții pentru monarh

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONARH, monarhi, s. m. Conducător suprem al unei monarhii; suveran. [Var.: (înv.) monarc s. m.] – Din ngr. monárhis, germ. Monarch.

MONARH, monarhi, s. m. Conducător suprem al unei monarhii; suveran. [Var.: (înv.) monarc s. m.] – Din ngr. monárhis, germ. Monarch.

monarh sm [At: (a. 1703) FN 126 / V: ~rc / Pl: ~i, (înv) ~rși / E: ngr μονάρχης, ger Monarch] 1 Conducător al unei monarhii Si: suveran. 2 (Pgn; fig) Stăpân.

MONARH, monarhi, s. m. Conducător suprem (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. Un Ludovic e mai întîi monarh, și numai în urmă francez. CAMIL PETRESCU, T. II 385. ◊ (Poetic; în forma monarc) O dormi, o dormi în pace printre făclii o mie... În mausoleu-ți mîndru, al cerurilor arc, Tu adorat și dulce al nopților monarc! EMINESCU, O. I 69. – Variantă: (învechit) monarc s. m.

MONARH s.m. Conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. [Var. monarc s.m. / < fr. monarque, gr. monarchos].

MONARH s. m. conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. (< ngr. monarhis, germ. Monarch)

MONARH ~i m. Conducător absolut al unei țări; rigă; rege; suveran; împărat. /<ngr. monárhis, germ. Monarch[1]

  1. Var. monarc LauraGellner

monarh m. 1. capul unei monarhii; 2. fig. Domn: al nopților monarh (luna) EM.

*monárh m. (vgr. mónarhos și monárhes, d. mónos, singur și árho, domnesc). Suveran (împărat, rege saŭ principe).

MONARC s. m. v. monarh.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monarh s. m., pl. monarhi[1]

  1. Var. monarc LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MONARH s. (POL.) 1. v. rege. 2. v. domnitor.[1]

  1. Var. monarc LauraGellner

MONARH s. (POLITICĂ) 1. rege, suveran, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ul Suediei.) 2. cîrmuitor, conducător, domn, domnitor, stăpînitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. (Ștefan cel Mare, marele ~ al Moldovei.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

monarh (monarhi), s. m. – Suveran. Mgr. μόναρχος, parțial prin intermediul lat. monarchus (sec. XVII, cf. Tiktin; Gáldi 211), și apoi din fr. monarque.Der. monarhic, adj., din fr. monarchique; monarhi, vb. (înv., a domni); monarhie, s. f., din mgr. μοναρχία; monarhină, s. f. (înv., regină, suverană), din germ. Monarchin, sec. XVIII; monarhism, s. n., din fr. monarchisme; monarhist, s. m., din fr. monarchiste.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MONARH s. m. Conducătorul statului într-o monarhie; suveran. V. r e g e, î m p ă r a t. Mie mi să pari cum să nu mai fie unul monarh, pentru că nu-i lucru dulci, nici iaste bun. HERODOT (1645), 179. Nici eclipsis iaste pricina ca să se întuneceaze slava celui monarc (a. 1703). FN 126, cf. 20. Luase cărți de conții, grofii, de la amîndoi monarhii creștini. IST. Ț. R. 118. Au început. . . a săruta mîna monarhului (a. 1757). GCR II, 53/26, cf. 54/8, 87/35. Toți acești monarhi sînt giurați să-și de agiutor unul altuie cîte 30 000 de oaste. NECULCE, L. 274. Monarhul averile toate Ca moștenirea sa le socoate. BUDAI-DELEANU, Ț. 361. Aceștia nencetat stric al monarșilor sfat. MUMULEANU, C. 90/9. Numirea unui domn pământean s-au primit cu mărturisiri unei vecinice cunoștințe cătră mărinimosul monarh (a. 1835). URICARIUL, VIII, 121. Monarhul rus nu voia a ști aceste răstălmăciri . . . pe care politica le iscodește. NEGRUZZI, S. II, 141. Călărimea. . . Pe monarc îl urmărește cu sălbatice răcniri. MACEDONSKI, O. I, 105. Puternic e monarcul. COȘBUC, S. 59. Un Ludovic e mai întîi monarh și numai în urmă francez. CAMIL PETRESCU, T. II, 385. Bursa din Paris fu creată în 1724. Monarhul, noblețea au nevoie de împrumuturi. RALEA, F. 192. ◊ (Alegoric) [Zicînd] Vulturului și Leului, marilor monarși. CANTEMIR, IST. 159. [Leul] s-afunda în maiestatea morții sale de monarh. MACEDONSKI, O. I, 118. * F i g. Au așezat pre Demostenes însuși stăpîn și monarh preste voința omenească. MOLNAR, RET. 7/3. O dormi, o dormi în pace . . . Tu adorat și dulce al nopților monarc ! EMINESCU, O. I, 69. Monarh absolut v. a b s o l u t. – Pl.: monarhi și (învechit) monarși. – Și: (învechit) monárc s. m. Din ngr. μονάρχης, germ. Monarch.Monarc < it. monarca, fr. monarque.

Intrare: monarh
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monarh
  • monarhul
  • monarhu‑
plural
  • monarhi
  • monarhii
genitiv-dativ singular
  • monarh
  • monarhului
plural
  • monarhi
  • monarhilor
vocativ singular
  • monarhule
  • monarhe
plural
  • monarhilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monarc
  • monarcul
  • monarcu‑
plural
  • monarci
  • monarcii
genitiv-dativ singular
  • monarc
  • monarcului
plural
  • monarci
  • monarcilor
vocativ singular
  • monarcule
plural
  • monarcilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monarh, monarhisubstantiv masculin

  • 1. Conducător suprem al unei monarhii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un Ludovic e mai întîi monarh, și numai în urmă francez. CAMIL PETRESCU, T. II 385. DLRLC
    • format_quote poetic O dormi, o dormi în pace printre făclii o mie... În mausoleu-ți mîndru, al cerurilor arc, Tu adorat și dulce al nopților monarc. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.