6 definiții pentru momârlan (movilă, mănunchi)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOMÂRLAN2, momârlane, s. n. (Reg.) 1. Moviliță de pământ făcută de râme. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. – Cf. momâie.
momârlan2 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: momâie] 1 (Mol) Moviliță de pământ făcută de râme Si: momâie (5). 2 Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat Vz momâie (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOMÂRLAN2, momârlane, s. n. (Reg.) 1. Moviliță de pământ făcută de râme. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. – Et. nec. Cf. momâie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
momîrlán, -că s. (din răd. mom- ca și’n mod-, bod-, cĭoc-, pop- și țopîrlan. Tot de aci și momic, mîrlan ș. a.) Iron. Muntean, țăran de la munte, porecla locuitorilor de pin țara Hațeguluĭ și a unora din Banat (V. cojan). Mold. sud. S. n., pl. e. Bichĭ. Moviliță de pămînt făcută de rîme ș. a. (dar nu moșoroĭ): nu da coasa pin momîrlane. Cĭuhă, semn provizoriŭ în semănăturĭ. V. momîĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
momârlan s. n., pl. momârlane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOMÎRLÁN2 s. n. (Prin Mold.) 1. Moviliță de pămînt făcută de rîme. V. m o m î i e (5). Nu da coasa prin momîrlane. SCRIBAN, D. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. V. m o m î i e (1, 2).Cf. SCRIBAN, D. - Pl.: momîrlane. – Cf. m o m î i e.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
momârlan, momârlanesubstantiv neutru
- 1. Moviliță de pământ făcută de râme. DEX '98 DEX '09
- 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- momâie DEX '98 DEX '09