15 definiții pentru molimă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÓLIMĂ, molime, s. f. (Pop.) Boală cu caracter epidemic; (la oameni) epidemie; (la animale) epizootie; p. ext. boală care atacă un număr mare de plante. – Din ngr. mólema.

MÓLIMĂ, molime, s. f. (Pop.) Boală cu caracter epidemic; (la oameni) epidemie; (la animale) epizootie; p. ext. boală care atacă un număr mare de plante. – Din ngr. mólema.

molimă sf [At: CR (1829), 1021/30 / V: (înv) ~lefmă, ~lemă, ~levmă, ~levnă, ~ivmă / Pl: ~me, ~mi / E: ngr μόλεμμα] 1 Boală cu caracter epidemic, la oameni și la animale Si: (pop) boleșniță, boleznă, (reg) boliște Vz epidemie, epizootie. 2 (Prc; reg) Pestă bovină. 3 (Pex) Boală care atinge un mare număr de plante.

MÓLIMĂ, molime, s. f. Boală contagioasă la oameni sau la animale; epidemie, epizootie, boliște. Nu era lucru să nu fie întors, bătut, sucit, șlefuit ca și cum ar fi trecut vreo molimă prin casă. ANGHEL, PR. 5. ◊ (La plante) Molima, care a mîncat viile oamenilor, a ros și via... lui Miliarezi. STANCU, D. 53. Acolo, la Cotnari, am fost de mult la culesul viilor, pe cînd încă nu dăduse molima filoxerei. SADOVEANU, O. VII 233. ◊ Fig. Și a început, în zilele cele mai întunecoase... molima fugilor. DUMITRIU, V. L. 57.

MÓLIMĂ ~e f. Boală contagioasă cu tendință de extindere rapidă. /<ngr. mólema

mòlimă f. boală contagioasă, epidemie. [Gr. mod. MÓLEMA].

mólimă f., pl. ĭ și e (ngr. mólemma, vgr. mólymma și mólysma, pată, spurcăcĭune, d. molýno, spurc). Epidemie, boleșniță. – Și mólevmă și mólivmă (după ngr. molévo, molipsesc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

molimă s. f., g.-d. art. molimei; pl. molime

mólimă s. f., g.-d. art. mólimei; pl. mólime

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÓLIMĂ s. 1. v. epidemie. 2. v. epizootie.

MOLIMĂ s. 1. (MED.) epidemie, (pop.) boleaznă, boleșniță, (înv. și reg.) moarte, (reg.) boliște, (înv.) contagiune. (~ printre copii.) 2. (MED. VET.) epizootie, (pop.) boleaznă, boleșniță, (reg.) boliște. (~ printre cornute.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mólimă (mólime), s. f. – Epidemie, contagiune. – Mr. molimă. Ngr. μόλεμμα (Tiktin; Gáldi 211). – Der. molimos, adj. (contagios); molipsi, vb. (a contamina), din ngr. μολεύω, aorist μολέψω, cf. bg. molepsa (Conev 93), mr. mulipsire; molipseală, s. f. (contaminare); molipsitor, adj. (contagios).

Intrare: molimă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molimă
  • molima
plural
  • molime
  • molimele
genitiv-dativ singular
  • molime
  • molimei
plural
  • molime
  • molimelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

molimă, molimesubstantiv feminin

  • 1. popular Boală cu caracter epidemic; (la oameni) epidemie; (la animale) epizootie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu era lucru să nu fie întors, bătut, sucit, șlefuit ca și cum ar fi trecut vreo molimă prin casă. ANGHEL, PR. 5. DLRLC
    • format_quote figurat Și a început, în zilele cele mai întunecoase... molima fugilor. DUMITRIU, V. L. 57. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Boală care atacă un număr mare de plante. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Molima, care a mîncat viile oamenilor, a ros și via... lui Miliarezi. STANCU, D. 53. DLRLC
      • format_quote Acolo, la Cotnari, am fost de mult la culesul viilor, pe cînd încă nu dăduse molima filoxerei. SADOVEANU, O. VII 233. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.