MODUS VIVENDI loc. s. n. 1. Mod de existență. 2. Posibilitate de împăcare a două părți aflate în litigiu; compromis. A găsi un modus vivendi. – Expr. lat.

modus vivendi Is [At: DN³ / E: lat modus vivendi] (Ltm) 1 Mod de existență. 2 Posibilitate de împăcare a două părți aflate în litigiu Si: compromis.

MODUS VIVENDI subst. 1. Mod de existență. 2. Posibilitate de împăcare a două părți aflate în litigiu; compromis. A găsi un modus vivendi. – Expr. lat.

MODUS VIVENDI loc. s. Tranzacție prin intermediul căreia este posibil ca două părți în litigiu să se suporte mutual. [< lat. modus vivendi – mod de coexistență].

MODUS VIVENDI s. n. inv. 1. mod de existență. 2. posibilitatea de împăcare a două părți aflate în litigiu. (< lat. modus vivendi, mod de existență)

modus-vivendi n. (mod de a trăi), locuțiune latină exprimând o învoeală, o înțelegere reciprocă.

modus vivendi (compromis) (lat.) (desp. -ven-di) loc. s. n.

*modus vivendi (lat.) (-ven-di) loc. s. n.

Modus vivendi (lat. „Fel de a trăi”) – Tradus literal, ar fi „mod de viață”. Dar, tradus în viață, prin „modus vivendi” se înțelege o modalitate de a se acomoda reciproc, de a conviețui, de a se împăca. Folosit ca termen juridic, se spune într-o asemenea situație că părțile în cauză (persoane, instituții, sau chiar state) au ajuns la un modus vivendi, că au adoptat un modus vivendi. Termenul mai are doi „frați gemeni”: Modus dicendi (fel de a spune, mod de exprimare) și Modus faciendi (fel de a face, mod de a lucra). ȘT.