opțiuni
  • info

11 definiții pentru mocăit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCĂIT, -Ă, mocăiți, -te, adj., s. m. și f. (Pop. și fam.) 1. (Persoană) care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet. 2. (Persoană) care își pierde vremea cu nimicuri. [Pr.: -că-it] – V. mocăi.

mocăit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: mocăi] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care lucrează încet, fără spor. 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) care umblă încet. 5-6 smf, a (Pop) (Persoană) care pierde vremea cu nimicuri. 7 a (Olt) Trist.

MOCĂIT, -Ă, mocăiți, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet. 2. (Persoană) care își pierde vremea cu nimicuri. [Pr.: -că-it] – V. mocăi.

MOCĂIT, -Ă, mocăiți, -te, adj. Încet la treabă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mocăit (fam., pop.) adj. m., s. m., pl. mocăiți; adj. f., s. f. mocăită, pl. mocăite

mocăit (fam., pop.) adj. m., s. m., pl. mocăiți; adj. f., s. f. mocăită, pl. mocăite

mocăit adj. m., s. m., pl. mocăiți; f. sg. mocăită, pl. mocăite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOCĂIT adj. mocoșit, moșmondit, ticăit, (Mold.) chitcăit. (Un om ~.)

MOCĂIT adj. mocoșit, moșmondit, ticăit, (Mold.) chitcăit. (Un om ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mocăit, -ă, mocăiți, -te adj. 1. care lucrează încet / fără spor; care umblă încet 2. care își pierde vremea cu nimicuri

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOCĂÍT, -Ă adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) care lucrează încet, fără spor, care umblă încet, m o c o ș i t; (persoană) care pierde vremea cu nimicuri. Cf. PONTBRIANT, D. Da mocăit mai ești ! SĂGHINESCU, v. Nu fi mocăit, umblă repede, că sîntem grăbiți ! BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 58. N-ari spor la triabî, îi mocăit. ALR I 1 323/590, cf. ALR SN III h 777. 2. (Prin nord-estul Olt.) Trist. CIAUȘANU, GL. – Pl.: mocăiți, -te. – V. mocăi.

Intrare: mocăit (adj.)
mocăit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocăit
  • mocăitul
  • mocăitu‑
  • mocăită
  • mocăita
plural
  • mocăiți
  • mocăiții
  • mocăite
  • mocăitele
genitiv-dativ singular
  • mocăit
  • mocăitului
  • mocăite
  • mocăitei
plural
  • mocăiți
  • mocăiților
  • mocăite
  • mocăitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mocăit, mocăițisubstantiv masculin
mocăită, mocăitesubstantiv feminin
mocăit, mocăităadjectiv

popular familiar
  • 1. (Persoană) care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (Persoană) care își pierde vremea cu nimicuri. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi mocăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.