10 definiții pentru moța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moța [At: COSTINESCU / Pzi: ez / E: moț1] 1-2 vtr A(-și) aranja moțul1 (1). 3-4 vtr (Pex) A (se) împodobi. 5 vt (Rar) A țuguia buzele.

MOȚÁ, moțez, vb. I. Tranz. și refl. (Fam.) A(-și) aranja moțul1 (1); p. ext. a (se) găti, a (se) împodobi; a se împopoțona. – Din moț1.

MOȚÁ, moțez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aranja moțul1 (1); p. ext. a (se) găti, a (se) împodobi; a se împopoțona. – Din moț1.

MOȚÁ, moțez, vb. I. 1. Refl. A se găti cu moț, cu zulufi. Te moțezi toată ziua și îți scoți zulufii din beretă. PAS, Z. I 184. 2. Tranz. (Rar, cu privire la buze) A țuguia. Ridică capul în sus cu mîndrie, moțează buzele. La TDRG.

A MOȚÁ ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în formă de moț. 2) fig. fam. A găti excesiv și fără gust. /Din moț


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moțá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 moțeáză

moțá vb., ind. prez. 1 sg. moțéz, 3 sg. și pl. moțeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOȚÁ vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui.

moța vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOȚA 1. Ioan M. (1868-1940, n. sat Nojag, jud. Hunedoara), ziarist român. Preot-paroh în Orăștie (1899-1940). Întemeietor și director al gazetei populare „Libertatea” (1902-1915; 1919-1933), cu suplimentul ilustrat „Foaie interesantă”. A redactat „Calendarul național” (15 vol.). Aceste publicații au avut un rol însemnat în ridicarea culturală a țărănimii și în întărirea conștiinței naționale, fapt pentru care M. a fost condamnat la închisoare în mai multe rânduri de către autoritățile maghiare. S-a pronunțat pentru intrarea României în primul război mondial alături de Antanta și pentru unirea Transilvaniei și a Basarabiei cu țara mamă. Schițe, povestiri, versuri; traduceri. 2. Ion I.M. (1902-1937, n. Orăștie), avocat și om politic român. Fiul lui M. (1). Cumnat cu C.Z. Codreanu. Unul dintre fruntașii Mișcării legionare, M. a luat parte la înființarea Legiunii Arhanghelul Mihail (1927); comandant al organizației Buna Vestire. Vicepreședinte de la fondare (1937) al Partidului Totul pentru Țară. Voluntar în Războiul Civil din Spania (1936-1939) de partea forțelor naționaliste ale generalului Franco, a căzut în luptă, alături de Vasile Marin, în bătălia de la Majadahonda (ian. 1937). Decorat post-mortem cu Crucea de Război spaniolă (febr. 1937). În 1970, autoritățile spaniole au ridicat, la Majadahonda, un monument în memoria lui M. și Marin. Lucrări: „Liga Națiunilor”, „Cranii de lemn”.

Intrare: moța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moța
  • moțare
  • moțat
  • moțatu‑
  • moțând
  • moțându‑
singular plural
  • moțea
  • moțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moțez
(să)
  • moțez
  • moțam
  • moțai
  • moțasem
a II-a (tu)
  • moțezi
(să)
  • moțezi
  • moțai
  • moțași
  • moțaseși
a III-a (el, ea)
  • moțea
(să)
  • moțeze
  • moța
  • moță
  • moțase
plural I (noi)
  • moțăm
(să)
  • moțăm
  • moțam
  • moțarăm
  • moțaserăm
  • moțasem
a II-a (voi)
  • moțați
(să)
  • moțați
  • moțați
  • moțarăți
  • moțaserăți
  • moțaseți
a III-a (ei, ele)
  • moțea
(să)
  • moțeze
  • moțau
  • moța
  • moțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)