8 definiții pentru moștenit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOȘTENIT, -Ă, moșteniți, -te, adj. Rămas de la înaintași; dobândit prin moștenire; ereditar. – V. moșteni.
MOȘTENIT, -Ă, moșteniți, -te, adj. Rămas de la înaintași; dobândit prin moștenire; ereditar. – V. moșteni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdang
- acțiuni
moștenit, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: moșteni] 1 Care a rămas de la înaintași. 2 Dobândit prin moștenire (1). 3 Ereditar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘTENIT, -Ă, moșteniți, -te, adj. Lăsat prin moștenire; rămas de la înaintași. Un suflet care l-ar înțelege, copilăros, întunecat încă de mici vanități moștenite, dar cald, pasionat de lumină. VLAHUȚĂ, O. A. III 74.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moștenit a. rămas prin moștenire.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moștenít, -ă adj. Obținut pin moștenire. Congenital.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOȘTENIT adj. v. ereditar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOȘTENIT adj. congenital, ereditar, înnăscut. (Un defect ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MOȘTENIT, -Ă adj. (< moșteni < moștean + suf. -t): în sintagmele adjectiv moștenit, adverb moștenit, conjuncție moștenită, cuvânt moștenit, interjecție moștenită, numeral moștenit, parte de vorbire moștenită, prepoziție moștenită, pronume moștenit, substantiv moștenit și verb moștenit (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
moștenit, moștenităadjectiv
- 1. Rămas de la înaintași; dobândit prin moștenire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: congenital ereditar înnăscut
- Un suflet care l-ar înțelege, copilăros, întunecat încă de mici vanități moștenite, dar cald, pasionat de lumină. VLAHUȚĂ, O. A. III 74. DLRLC
-
etimologie:
- moșteni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.