26 de definiții pentru moșnean

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȘNEAN, moșneni, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Țăran liber, posesor în devălmășie al unei proprietăți de pământ moștenite de la un străbun comun; moștean, răzeș. 2. (Înv.) Moștenitor, succesor. 3. (Înv. și reg.) Băștinaș. – Cf. moștean.

moșnean, ~ă smf [At: PRAV. 93 / V: ~șăn~, ~ștn~, mușneaniu / Pl: ~eni, ~ene, (înv) ~i, ~e / E: cf moștean, moș, moșan, moșie1] 1 (Îrg) Moștenitor (1). 2 (Îrg) Succesor. 3 (Mun; în evul mediu) Membru al unei obști sătești în devălmășie. 4 (Mol; în evul mediu) Țăran liber posesor în devălmășie al unei proprietăți de pământ moștenite de la un străbun comun Si: (îrg) moștean, (înv) moșian, moșinaș (1), răzeș. 5 (Îrg) Proprietar al unei moșii1 (1). 6 (Îrg) Băștinaș.

MOȘNEAN, moșneni, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească) Țăran liber, posesor în devălmășie al unei proprietăți de pământ moștenite de la un străbun comun; moștean, răzeș. 2. (Înv.) Moștenitor, succesor. 3. (Înv. și reg.) Băștinaș. – Cf. moștean.

MOȘNEAN, moșneni, s. m. 1. (Munt.; în opoziție cu clăcaș) Țăran liber care-și cultivă propriul său pămînt; răzeș. Eu am auzit, bădiță, c-adecă și la munteni Ar fi rezași ca ș-ai noștri, numiți acolo moșneni. HASDEU, R. V. 46. Moșnenii ce mai rămăsese, împreună cu opinca, răbdau păsul țării și nici măcar aduseră jeluiri doamnei. ODOBESCU, S. A. 157. 2. (Regional) Stăpîn al unei moșii (1). Sosește aice și moșneanul moșiei. SBIERA, P. 174. 3. (Învechit) Moștenitor, moștean (1). Aidi, romîne! aidi, voinice! Lasă rîpe, văi, colnice! Aidi! moșnean de vitejie. VĂCĂRESCU, P. 73. – Variantă: (regional) moșan s. m.

MOȘNEAN ~eni m. (în Moldova medievală) Țăran liber, considerat coproprietar de pământ (transmis prin moștenire), pe care îl lucra independent; răzeș. /cf. moștean

MOȘNEAN s.m. 1. (Mold., ȚR) Moșan (1). A: Ne-au făcut moșneani împărațiii ceriului. VARLAAM. Să fie moșneni domniei și impărăției lui Dumnedzău de sus. ȘT, 234. Deaca sînt fii, sînt și moșneani. DOSOFTEI, VS. Acolo casnici și mosneani sîntem. CD 1698, 43v; cf PRAV.; CANTEMIR, HR.; CD 1770, 54r. B: Vom rădica și pre moșneanul vostru. BIBLIA (1688). Mă învredniceaște a fi moșnean împărăție tale. CES 1700, 31r; cf. CES 1700, 31v; P 31v; NEAGOE. 2. (ȚR) Moșan (2). Va fi ca și cel de pămînt moșnean. BIBLIA (1688). Etimologie; cf. moș, moșan, moșie. Vezi și moșan, moșancă, moșneni, moșnenie. Cf. moșan (1), o c i n a ș, u r i c a ș (1); moșan (2).

moșnean m. pl. proprietari mici, șezători la țară în pământurile lor: moșnenii formau în Muntenia (ei se numiau în Moldova răzăși) clasa cea mai importantă a populațiunii rurale. [V. moșneag].

moștean, ~ă [At: PRAV. 61 / Pl: ~eni, ~ene / E: cf moșnean, moșan, moșteni1] 1 smf Moștenitor (1). 2 a (Îvr) De moștenire Si: moștenit. 3-5 smf Moșnean (3-5). 6 smf Proprietar. 7 smf Stăpân. 8 smf Băștinaș.

MOȘAN s. m. v. moșnean.

moșteán și moșneán m., pl. enĭ (vsl. moštĭnŭ, bg. mosten, puternic, adică „împuternicit, stăpîn”, din răd. mog-, de unde și po-moj-nic și germ. mögen, a putea, vermögen, putere, avere, vermachen, a lăsa moștenire. V. moș). Vechĭ. Moștenitor (V. făt 1). Apoĭ. Munt. Răzeș. – Fem. -eancă, pl. ence. – Pînă pe la 1700 s’a zis și moșt-, și moșn-, ĭar pe urmă numaĭ moșn- (Gĭur. 120). V. megiaș, colon.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOȘNEAN s. v. moștenitor, succesor, urmaș.

MOȘNEAN s. (IST.) răzeș, (înv. și reg.) moșinaș, moștean, (înv.) moșan.

MOȘNEAN adj., s. v. aborigen, autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pământean.

moșnean adj., s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BĂȘTINAȘ. INDIGEN. NEAOȘ. PĂMÎNTEAN.

MOȘNEAN s. răzeș, (înv. și reg.) moșinaș, moștean, (înv.) moșan.

moșnean s. v. MOȘTENITOR. SUCCESOR. URMAȘ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

moșnean (moșneni), s. m.1. (Înv.) Moștenitor. – 2. (Munt.) Înv., Agricultor, proprietar pe pămîntul lui pe temeiul eredității. Moșneni, care corespund răzeșilor din Mold., formau o clasă de mijloc între aristocrație (boieri) și robi (rumîni); în 1850 existau în Munt. cca. 70.000 de țărani moșneni. De la moș, deși nu-i clară, cf. der. corect moșan, n (cf. moșneag) nu a primit nici o explicație satisfăcătoare (după Candrea, trebuie să se pornească de la *moșin, cf. moșinaș, dar *moșin pare și mai puțin clar). Der. din sl. moštĭ „a putea”, prin intermediul lui moštinŭ „puternic”, cu suf. -ĕninŭ (Rosetti, BL, IX, 79; Scriban), pare îndoielnică, deoarece nici în sl., nici în rom., nu apare asociată ideea de „a putea” cu cea de „bunuri ereditare” sau de „proprietate”, ca în it. podere sau în germ. Vermögen. Der. moștean s. m., (moștenitor; proprietar, stăpîn ereditar), cuvînt înv., folosit alături de moșnean și poate derivat din acesta prin simplă disimilare, mai ales pornind de la vb. (după Tiktin, din moșan; după Candrea, din moșnean încrucișat cu sl. moštĭ „a putea”); moșneancă (var. moșteancă), s. f. (moștenitoare); moșnenesc (var. moștenesc), adj. (de țăran liber); moșneni, vb. (înv., Mold., a moșteni); moșteni, vb. (a primi o moștenire); moștenie (var. moșnenie), s. f. (înv., proprietate; moștenire); moștenitor, adj. (urmaș; înv., ereditar).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

moșnean, s.m. – v. moștean („băștinaș”).

moșnean, s.m. – v. moștean.

Intrare: moșnean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșnean
  • moșneanul
  • moșneanu‑
plural
  • moșneni
  • moșnenii
genitiv-dativ singular
  • moșnean
  • moșneanului
plural
  • moșneni
  • moșnenilor
vocativ singular
  • moșneanule
  • moșnene
plural
  • moșnenilor
substantiv masculin (M23)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșan
  • moșanul
  • moșanu‑
plural
  • moșeni
  • moșenii
genitiv-dativ singular
  • moșan
  • moșanului
plural
  • moșeni
  • moșenilor
vocativ singular
  • moșanule
  • moșene
plural
  • moșenilor
mușneaniu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
moșănean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
moștnean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moșnean, moșnenisubstantiv masculin

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească Țăran liber, posesor în devălmășie al unei proprietăți de pământ moștenite de la un străbun comun. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Eu am auzit, bădiță, c-adecă și la munteni Ar fi rezași ca ș-ai noștri, numiți acolo moșneni. HASDEU, R. V. 46. DLRLC
    • format_quote Moșnenii ce mai rămăsese, împreună cu opinca, răbdau păsul țării și nici măcar aduseră jeluiri doamnei. ODOBESCU, S. A. 157. DLRLC
  • 2. regional Stăpân al unei moșii. DLRLC
    • format_quote Sosește aice și moșneanul moșiei. SBIERA, P. 174. DLRLC
  • 3. învechit Moștenitor, succesor, urmaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aidi, romîne! aidi, voinice! Lasă rîpe, văi, colnice! Aidi! moșnean de vitejie. VĂCĂRESCU, P. 73. DLRLC
  • 4. învechit regional Băștinaș. DEX '09 DEX '98
    sinonime: băștinaș
etimologie:
  • cf. moștean DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.