8 definiții pentru moșcondi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOȘCONDI, moșcondesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moșmoni (2). – Cf. moșcoti, moșmondi.
MOȘCONDI, moșcondesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moșmoni (2). – Cf. moșcoti, moșmondi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
moșcondi vi [At: VLAHUȚĂ, O. A. II, 253 / Pzi: ~desc / E: cf moșcoti, moșmondi] A moșmoni1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moșcondésc, moșcotésc, moșmîndésc, moșmonésc și -lésc v. intr. (imit. d. moș-moș, huĭetu mînilor cînd bîjbîĭe, ca și foș-foș, foșnesc; ung. bosogni, a fojgăi, a mișuna; ngr. musmunévo, adulmec, musunízo, trag aer pe nas: rus. nĭúhatĭ, a adulmeca, sîrb. njušiti, a mușlui. V. fojgăĭesc și mușluĭesc). Vest. Fam. Mocoșesc. – Și mișcodesc (VR. 1913, 7-8, 51), moșmăĭ saŭ -ĭesc și moșmoĭesc. În Trans. și moșogăĭesc și -oĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
móșmăĭ și -ĭésc, -oĭésc, moșmîndésc, moșmolésc, V. moșcondesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moșogăĭésc și -oĭésc, V. moșcondesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
moșcondi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondesc, 3 sg. moșcondește, imperf. 1 moșcondeam; conj. prez. 1 sg. să moșcondesc, 3 să moșcondească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
moșcondi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondesc, imperf. 3 sg. moșcondea; conj. prez. 3 să moșcondească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moșcondi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondesc, imperf. 3 sg. moșcondea; conj. prez. 3 sg. și pl. moșcondească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|