5 definiții pentru miștocară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIȘTOCAR, -Ă, miștocari, -e, adj., s. m. și f. (Arg.) (Om) care ironizează ceva sau pe cineva. – Din mișto.
MIȘTOCAR, -Ă, miștocari, -e, adj., s. m. și f. (Arg.) (Om) care ironizează ceva sau pe cineva. – Din mișto.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
miștocar, -ă s. m. f. (arg.) Șmecher, glumeț ◊ „Mircea nu se înțelege deloc cu miștocarii de pe strada lui.” (din mișto[c] + -ar; Coman Lupu în LL 3/72 p. 349, Th. Granser M. 29)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
miștocar (arg.) adj. m., s. m., pl. miștocari; adj. f., s. f. miștocară, pl. miștocare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*miștocar (arg.) adj. m., s. m., pl. miștocari; adj. f., s. f. miștocară, pl. miștocare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
miștocar, -ă, miștocari, -e I. adj. 1. ironic, batjocoritor. 2. glumeț. 3. frivol, neserios. II. s. m., s. f. vorbitor de argou.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
miștocar, miștocarisubstantiv masculin miștocară, miștocaresubstantiv feminin miștocar, miștocarăadjectiv
- 1. (Om) care ironizează ceva sau pe cineva. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- mișto DEX '98 DEX '09