5 definiții pentru mișelit
Explicative DEX
mișelit, ~ă [At: CORESI, EV. 476 / V: (reg) ~șul~ / Pl: ~iți, ~e / E: mișeii] 1-2 (Îvr) smf, a (Om) lepros. 3 a (Olt; îf mișulit) Bolnav de o boală venerică Cf mișelie. 4 a (Reg) Slăbit.
mișelit a. devenit mișel: trecutul glorios prezentului mișelit AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mișulit, ~ă a vz mișelit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
mișelit, mișelită, adj. (înv. și pop.) devenit mișel.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MIȘELÍT, -Ă adj. 1. (Învechit, rar) Lepros. Cf. m i ș e l (I 3). (Substantivat) Bolnavii vindecați, mișăliții curățiți. CORESI, EV. 476. 2. (Prin Olt., în forma mișulit) Bolnav de o boală venerică. Cf. m i ș e l i e (4). Cf. PAȘCA, GL. 3. (Regional) Slăbit, uzat, ruinat, consumat. S-a mai uitat o clipă. . . la trupul acela adus de spate și mișelit in trudă și în bătăi. POPA, V. 306. – Pl.: mișeliți, -te. – Și: (2) mișulit, -ă adj. – V. mișeli.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||