16 definiții pentru mitră (anat.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍTRĂ2, mitre, s. f. (Pop.) Uter. – Din ngr. mitra.

mitră2 sf [At: KRETZULESCU, M. 10 / Pl: ~re / E: ngr μήτρα] (Atm) 1 Organ genital al femelei. 2 Uter. 3 (Mol) Placentă.

MÍTRĂ2, mitre, s. f. (Anat.) Uter. – Din ngr. mitra.

MÍTRĂ2, mitre, s. f. Partea interioară a organelor genitale femeiești, în care se dezvoltă fătul; uter, matrice3.

MÍTRĂ2 ~e f. (la om și la animalele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; matrice; uter. /<ngr. mítra

mitră f. Anat. matrice. [Gr. mod.].

2) mítră f., pl. e (ngr. mítra, matrice, d. vgr. métra, matrice, metér, mamă. V. mitrică, matrice). Anat. Matrice, organu în care se face concepțiunea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mítră (mi-tră) s. f., g.-d. art. mítrei; pl. mítre

mítră (organ, acoperământ al capului) s. f. (sil. -tră), g.-d. art. mítrei; pl. mítre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MITRĂ s. (ANAT.) uter, (înv. și pop.) sîn, (pop.) pîntece, (înv. și reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mítră (mítre), s. f. – Matrice, uter. – Mr. mitră. Ngr. μητρα. – Der. mitral, adj., din fr. mitral; mitropolie, s. f. (biserică ortodoxă cu rang superior episcopiei), mr. mitropule, din mgr. μητρόπολις, parțial prin intermediul sl. mitropolija (Vasmer, Gr., 100); mitropolit, s. m. (arhiepiscop în ierarhia ortodoxă), din mgr. μητροπολίτης (Murnu 38); arhimitropolit, s. m. (arhiepiscop principal); cu gr. ἀρχί- „super”; metropolă, s. f. (capitală), din fr. métropole; metropolitan, adj. (al capitalei).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÍTRĂ2 (< ngr.) s. f. (Pop.) Uter.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mitră, mitre s. f. (eufem.) v. mingeacă

Intrare: mitră (anat.)
  • silabație: mi-tră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitră
  • mitra
plural
  • mitre
  • mitrele
genitiv-dativ singular
  • mitre
  • mitrei
plural
  • mitre
  • mitrelor
vocativ singular
plural

mitră (anat.)

etimologie: