18 definiții pentru mitră (anat.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITRĂ2, mitre, s. f. (Pop.) Uter. – Din ngr. mitra.

mitră2 sf [At: KRETZULESCU, M. 10 / Pl: ~re / E: ngr μήτρα] (Atm) 1 Organ genital al femelei. 2 Uter. 3 (Mol) Placentă.

MITRĂ2, mitre, s. f. (Anat.) Uter. – Din ngr. mitra.

MITRĂ2, mitre, s. f. Partea interioară a organelor genitale femeiești, în care se dezvoltă fătul; uter, matrice3.

MITRĂ2 ~e f. (la om și la animalele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; matrice; uter. /<ngr. mítra

2) mítră f., pl. e (ngr. mítra, matrice, d. vgr. métra, matrice, metér, mamă. V. mitrică, matrice). Anat. Matrice, organu în care se face concepțiunea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mitră (desp. mi-tră) s. f., g.-d. art. mitrei; pl. mitre

mitră (mi-tră) s. f., g.-d. art. mitrei; pl. mitre

mitră (organ, acoperământ al capului) s. f. (sil. -tră), g.-d. art. mitrei; pl. mitre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MITRĂ s. (ANAT.) uter, (înv. și pop.) sîn, (pop.) pîntece, (înv. și reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mitră (mitre), s. f. – Matrice, uter. – Mr. mitră. Ngr. μητρα. – Der. mitral, adj., din fr. mitral; mitropolie, s. f. (biserică ortodoxă cu rang superior episcopiei), mr. mitropule, din mgr. μητρόπολις, parțial prin intermediul sl. mitropolija (Vasmer, Gr., 100); mitropolit, s. m. (arhiepiscop în ierarhia ortodoxă), din mgr. μητροπολίτης (Murnu 38); arhimitropolit, s. m. (arhiepiscop principal); cu gr. ἀρχί- „super”; metropolă, s. f. (capitală), din fr. métropole; metropolitan, adj. (al capitalei).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÍTRĂ2 (< ngr.) s. f. (Pop.) Uter.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mitră, mitre s. f. (eufem.) v. mingeacă

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÍTRĂ2 s. f. (Anat.) 1. Organ genital al femelei, în care se dezvoltă embrionul la animalele superioare; uter, (învechit) mătrice. Mitra sau uter. KRETZULESCU, M. 10, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BIANU, D. S. 2. (Prin Mold.) Placentă, ALRM I/II h 289. - Pl.: mitre. – Din ngr. μήτρα.

Intrare: mitră (anat.)
  • silabație: mi-tră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitră
  • mitra
plural
  • mitre
  • mitrele
genitiv-dativ singular
  • mitre
  • mitrei
plural
  • mitre
  • mitrelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mitră, mitresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.