11 definiții pentru mitocancă
din care- explicative (4)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MITOCANCĂ, mitocance, s. f. Femeie mojică, vulgară; bădărancă. – Mitocan + suf. -că.
MITOCANCĂ, mitocance, s. f. Femeie mojică, vulgară; bădărancă. – Mitocan + suf. -că.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mitocancă sf [At: TDRG / Pl: ~nce / E: mitocan + -că] Femeie grosolană, vulgară Si: bădărancă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITOCANCĂ, mitocance, s. f. (Rar) Bădărancă, mojică; (în trecut) orășeancă de condiție socială modestă, cu maniere simple. Cocoană cu hachițe, care, cînd nu-i merge după voie, uită că e boieroaică și se poartă ca mitocanca. PAS, E. I 228.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITOCANCĂ ~ce f. Femeie cu apucături grosolane. /mitocan + suf. ~că
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mitocancă s. f., g.-d. art. mitocancei; pl. mitocance
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mitocancă s. f., g.-d. art. mitocancei; pl. mitocance
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mitocancă s. f., g.-d. art. mitocancei; pl. mitocance
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mitocancă, -ce.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MITOCANCĂ s. bădărancă, mahalagioaică, mahalagiță, mârlancă, mojică, țoapă, țopârlancă, (peior.) țață.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MITOCANCĂ s. bădărancă, mîrlancă, mojică, țoapă, țopîrlancă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MITOCANCĂ s. f. Femeie grosolană, vulgară; bădărancă. Cf. TDRG. Cocoană cu hachițe, care, cînd nu-i merge după voie, uită că e boieroaică și se poartă ca mitocanca. PAS L. I, 228. - Pl. : mitocance. – Mitocan + suf: -că.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mitocan, mitocanisubstantiv masculin mitocancă, mitocancesubstantiv feminin
- 1. Persoană cu comportări grosolane, vulgare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ce caut eu aici? Stăm în pustiu... cu mitocanii de arendași. DUMITRIU, F. 45. DLRLC
- Să trăiesc eu cu un mitocan! Nu era de mine; eu sînt o persoană delicată. CARAGIALE, O. I 59. DLRLC
- Cîte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vîntul. EMINESCU, N. 34. DLRLC
- Cocoană cu hachițe, care, cînd nu-i merge după voie, uită că e boieroaică și se poartă ca mitocanca. PAS, E. I 228. DLRLC
- 1.1. Locuitor de la periferia unui oraș. DEX '09 DEX '98sinonime: mahalagiu
- diferențiere Orășean de condiție socială modestă, cu maniere simple. DLRLC
-
-
etimologie:
- Mitoc + sufix -an. DEX '98 DEX '09
- Mitocan + sufix -că. DEX '98 DEX '09