2 definiții pentru mirmecocoră (plantă)
Explicative DEX
MIRMECOCORĂ adj., s. f. (plantă) cu semințe răspândite de furnici. (< fr. myrmécochore)
Jargon
MIRMECO- „furnici”. ◊ gr. myrmex, ekos „furnică” > fr. myrméco-, engl. id., germ. myrmeko- > rom. mirmeco-. □ ~core (~chore, ~hore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) ale căror semințe și fructe sînt răspîndite prin intermediul furnicilor; ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu furnici; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Plantă) în care trăiesc furnici. 2. adj., s. m. și f., (Animal) care trăiește în furnicare; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care oferă furnicilor hrană și adăpost; ~fob (v. -fob), adj., care se teme de furnici; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu științific al furnicilor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mirmecocoră, mirmecocoresubstantiv feminin mirmecocoră, mirmecocoreadjectiv feminin
- 1. (Plantă) cu semințe răspândite de furnici. MDN '00 DETS
etimologie:
- myrmécochore MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.