4 definiții pentru minciunit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MINCIUNI, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună.
A MINCIUNI ~esc 1. tranz. pop. A induce în eroare, recurgând la minciuni; a minți; a înșela. 2. intranz. A umbla cu minciuni. /Din minciună
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
minciuni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunesc, imperf. 3 sg. minciunea; conj. prez. 3 sg. și pl. minciunească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MINCIUNI vb. v. minți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: minciunit
minciunit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
minciuni, minciunescverb
-
- A minciunit lumea să-și rîdă de lesne-crezători. C. PETRESCU, R. DR. 136. DLRLC
-
etimologie:
- minciună DEX '98 DEX '09