2 definiții pentru mințire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mințire sf [At: POLIZU/ Pl: ~ri / E: minți] (Îdt) 1 Susținere intenționată a unor lucruri neadevărate Si: mințit1 (1). 2 Inducere în eroare Si: mințit1 (2). 3 Înșelare în dragoste Si: mințit1 (3). 4 Denaturare a realității Si: mințit1 (4). 5 Trădare a cuiva Si: mințit1 (5).
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MINȚIRE s. f. (În dicționarele din secolul trecut) Acțiunea de a minți. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. - Pl.: mințiri. – V. minți.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mințire
mințire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |