11 definiții pentru milităros

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILITĂRÓS, -OÁSĂ, milităroși, -oase, adj. Specific militarilor, de militar; p. ext. rigid, aspru. – Militar + suf. -os.

MILITĂRÓS, -OÁSĂ, milităroși, -oase, adj. Specific militarilor, de militar; p. ext. rigid, aspru. – Militar + suf. -os.

milităros, ~oa [At: CONTEMP. 1949, nr. 156, 6/3 / Pl: ~oși, ~oase / E: militar + -os] 1-2 a, av (Șdp) (într-un mod) specific militarilor. 3 smf Persoană milităroasă (1). 4-5 a, av (Pex) (În mod) rigid.

MILITĂRÓS, -OÁSĂ, milităroși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) De militar, milităresc; p. ext. aspru, rigid. Maiorul, deși de felul lui foarte milităros, nu mai ține socoteală de nimic, nu mai respectă nici pe superiori. CAMIL PETRESCU, O. II 240. ◊ (Substantivat) A strigat, vrînd să facă pe militărosul. PAS, Z. III 12.

MILITĂRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are caracter de militar; ca un militar. 2) Care vădește severitate de militar. /militar + suf. ~os

*militărós, -oásă adj. (d. militar). Fam. Care are caracter de militar, care se poartă ca militariĭ: om milităros, purtare milităroasă. Adv. În mod milităros, țanțoș: a răspunde milităros.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

milităros adj. m., pl. milităroși; f. milităroa, pl. milităroase

milităros adj. m., pl. milităroși; f. milităroasă, pl. milităroase

militărós adj. m., pl. milităróși; f. sg. milităroásă, pl. milităroáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MILITĂRÓS adj. cazon, (rar) marțial. (Purtare ~oasă.)

MILITĂROS adj. cazon, (rar) marțial. (Purtare ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MILITĂROS, -OÁSĂ adj. (De obicei peiorativ) Specific militarilor, de militar; p. e x t. rigid, aspru. Rămășițele unor ticuri milităroase. CONTEMP. 1949, nr. 156, 6/3. Milităros ca mentalitate, . . . privea cu oroare îndeosebi revoluțiile în care erau amestecați și militarii de carieră. CAMIL PETRESCU, O. II, 567. Era. . . îmbîcsit de spiritul milităros. id. ib. III, 139. Un om prezentabil ca înfățișare și milităros, dar cam sărac cu duhul. V. ROM. iulie 1961, 70. ◊ (Adverbial) Doi gardiști cu chivăre . . . salutau milităros. P. CONSTANT, R. 172. ◊ (Substantivat) A strigat, vrînd să facă pe militărosul. PAS, Z. III, 12. - Pl.: milităroși, -oase.Militar + suf. -os.

Intrare: milităros
milităros adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milităros
  • militărosul
  • militărosu‑
  • milităroa
  • milităroasa
plural
  • milităroși
  • milităroșii
  • milităroase
  • milităroasele
genitiv-dativ singular
  • milităros
  • militărosului
  • milităroase
  • milităroasei
plural
  • milităroși
  • milităroșilor
  • milităroase
  • milităroaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

milităros, milităroaadjectiv

  • 1. Specific militarilor, de militar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Maiorul, deși de felul lui foarte milităros, nu mai ține socoteală de nimic, nu mai respectă nici pe superiori. CAMIL PETRESCU, O. II 240. DLRLC
etimologie:
  • Militar + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.