17 definiții pentru mijlocitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIJLOCITOR, -OARE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar. – Mijloci + suf. -tor.

MIJLOCITOR, -OARE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar. – Mijloci + suf. -tor.

mijlocitor, ~oare smf [At: (începutul sec. XVIII), ap. MAG. IST. IV, 25/23 / V: (înv) ~iu, mizl~ / E: mijloci + -tor] 1 Mediator (1). 2 (Înv; îs) ~ de pace (sau, rar, de împăcăciune) Împăciuitor. 3 Misit (2). 4 Pețitor. 5 Proxenet.

MIJLOCITOR, -OARE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar. Mă fac mijlocitor între voi și proprietari, și voi insista ca să vi se facă dreptate și condiții mai blînde. DUMITRIU, N. 31.

MIJLOCITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care mijlocește o înțelegere; mediator; intermediar. /a mijloci + suf. ~tor

mijlocitor m. intermediar: mijlocitori de bani și de mărfuri.

mijlocitór, -oáre s. Care mijlocește, mediator, intermediar: mijlocitor de banĭ și mărfurĭ.

mizlocitor, ~oare smf vz mijlocitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mijlocitor s. m., pl. mijlocitori

mijlocitor s. m., pl. mijlocitori

mijlocitor s. m., pl. mijlocitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIJLOCITOR s. 1. v. mediator. 2. v. misit. 3. v. proxenet.

MIJLOCITOR s. 1. intermediar, mediator, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în tratative.) 2. intermediar, misit, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.) 3. codoș, proxenet, (Mold.) pohoț, (înv.) hotru, pezevenchi, verigaș, votru, (fig.) pește.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIJLOCITÓR, -OÁRE s. m. și f. 1. Persoană care mijlocește (1); intermediar. V. m e d i a t o r (1). Vrea turcii să-l mazălească. . . numai se temea că va fugi și nu-l vor putea prinde, neavînd pre cineva de ai țării mizlocitori (începutul sec. XVIII). MAG. IST. IV, 25/23. Stînd dumnealui mijlocitor de ni-am dezbătut giudecata (a. 1 738). URICARIUL, XXI, 386. Te-ai făcut mijlocitoriu . . . vindecării lui. MINEIUL (1 776), 3v1/17. Stînd și alți mijlocitori, ne-am învoit ca să nu mai umblăm prin judecată (a. 1 781). BUL. COM. IST. V, 273. Cinstesc și mulți sfinți ai noștri, iar mijlocitori către Dumnezeu nu-i cred a fi. VĂCĂRESCUL, IST. 249, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB. Avea însă în Sofia o puternică mijlocitoare dupre a căria stăruință au urmat învoială între ambii frați, ASACHI, S. L. II, 34, cf. 54. Spuneți-ne de sînteți mijlocitorii cerești Care duceți pînă sus ale noastre rugăciuni. CONACHI, P. 57. Se purta cu mare amabilitate către toți servitorii casei. . . le împlinea dorințele, puindu-se mijlocitor între dînșii și vataful de curte. FILIMON, O. I, 124, cf. LM, DDRF. Esteții se prezintă, în dezvoltarea artei, ca niște mijlocitori neapărat trebuincioși pentru ajungerea unei trepte mai înalte. PETICĂ, O. 355. Popa Tonea. . . era mijlocitor între jețul lui Iisus Christos și sufletele ce-i erau încredințate. GALACTION, O. 191. Mijlocitor să te arăți la faceri dă bine. ZANNE, P. VIII, 323. Mijlocitor să intri spre împăciuire, iar nu spre învrăjbire. id. ib. (Adjectival, f i g.) Sufletul meu va priimi cu bucurie frățeasca voastră jertfă și o va pune la picioarele atotputernicului împărat ca o tămîie mijlocitoare pentru voi. MARCOVICI, C. 26/8. ◊ (Învechit, în sintagma) Mijlocitor de pace (sau, rar, de împăcăciune) = împăciuitor. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. 2. Persoană care înlesnește o afacere; misit, samsar. Cf. PONTBRIANT, D., DDRF, ȘĂINEANU. D. U., NOM. PROF. 55, 56, 60. Sînt persoane cu deosebită greutate în comerțul de tutunuri . . . Sînt numai mijlocitori, în chip legal așezați între vînzători și cumpărători. SADOVEANU, O. IX, 258. ♦ (Învechit) Persoană care mijlocește o căsătorie; pețitor. Venise doi pețitori, Pe Areti să o ceară și să stea mijlocitori. PANN, E. IV, 12/4, cf. COSTINESCU, CADE. ♦ Persoană care mijlocește desfrîul între bărbați și femei; codoș. De să va dovedi că bărbatul ce aduce pîră de prea-curvie asupra nevestii sale i-au fost mijlocitoriu, nevasta să fie apărată. CARAGEA, L. 87/25, cf. DDRF. Deseară la vecina ai s-o vezi: Ca asta nu găsești o alta-n lume, Mijlocitoare pusă parc-anume. GORUN, F. 135, cf. 152. – Pl: mijlocitori, -oare. – Și: (învechit) mijlocitoriu s. m.; mizlocitór, -oáre s. m. și f. – Mijloci + suf. -tor.

MIJLOCITORIU s. m. v. mijlocitor. iv'

Intrare: mijlocitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mijlocitor
  • mijlocitorul
  • mijlocitoru‑
plural
  • mijlocitori
  • mijlocitorii
genitiv-dativ singular
  • mijlocitor
  • mijlocitorului
plural
  • mijlocitori
  • mijlocitorilor
vocativ singular
  • mijlocitorule
plural
  • mijlocitorilor
mijlocitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mizlocitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mijlocitor, mijlocitorisubstantiv masculin
mijlocitoare, mijlocitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care mijlocește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă fac mijlocitor între voi și proprietari, și voi insista ca să vi se facă dreptate și condiții mai blînde. DUMITRIU, N. 31. DLRLC
etimologie:
  • Mijloci + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.