9 definiții pentru mijlocar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIJLOCAR, -Ă, mijlocari, -e, adj. (Reg.) Mijlocaș (II 1). – Mijloc + suf. -ar.

MIJLOCAR, -Ă, mijlocari, -e, adj. (Reg.) Mijlocaș (II 1). – Mijloc + suf. -ar.

mijlocar [At: DAMÉ, T. 86 / V: (reg) ~i / Pl: ~i, ~e / E: mijloc + -ar] 1 sn (Trs; Mar) Stâlp al aripii de la moară. 2 sm (Reg) Mărginar (7). 3 sm (Trs; Olt) Stinghie de lemn așezată de-a curmezișul fundului unui vas de lemn. 4 sn (Reg) Stinghie de lemn care unește cele două brațe ale ferăstrăului de tâmplărie, la distanță aproximativ egală de pânza și de frânghia ferăstrăului, pe care se sprijină pana cu care se răsucește frânghia. 5 sn (Reg) Stinghie cu care se fixează scaunul de brațele scrânciobului și care servește și ca spătar. 6 sn Tablă de la mijlocul plutei. 7-8 s (Reg) Mijloace (47-48). 9 s (Reg) Zid care desparte două încăperi. 10-11 sf, cf (Reg) (Strungă a oilor) situată între alte două strungi. 12 sn (Reg) Deget mijlociu al mâinii. 13 sn (Reg; sst) Deget inelar. 14 sn (Reg) Zgârci dintre cele două fose nazale. 15 sm (Reg) Cioban din mijloc (1) dintre trei ciobani care mulg oile. 16-17 sm, a (Reg) Mijlocaș (5-6). 18 5 (Trs; Buc) Lemn, buștean de mărime mijlocie (8). 19 a (D. anumite materii sau materiale) De dimensiune mijlocie. 20-21 sn, a (Reg) Frate mijlociu (6-7). 22 sm (Mun; Mol) Cioban care mijlocește între stăpânii oilor și alți ciobani Si: vătaf. 23 s (Reg) Mijlocaș (10). 24 (Reg; îcs) De-a mijlocariu Joc de copii Si: de-a ascunselea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mijlocar (reg.) adj. m., pl. mijlocari; f. mijloca, pl. mijlocare

mijlocar (reg.) adj. m., pl. mijlocari; f. mijlocară, pl. mijlocare

mijlocar adj. m., pl. mijlocari; f. sg. mijlocară, pl. mijlocare

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIJLOCAR, -Ă subst. I. Subst. Nume dat unor obiecte, construcții, ființe sau unor părți ale acestora, care, într-un anumit ansamblu, ocupă locul din centru sau care sînt situate între obiecte de același fel. Cf. m i j l o c I (1). 1. S. n. (Prin Transilv. și prin Maram.) Stîlp al aripii de la moară. Cf. ALR II 6 708/284, 6709/272. 2. S. m. (Regional) Fiecare dintre scîndurile care se află la marginea ciocanelor, la piua de bătut sumane; (regional) mărginar (II 1 f) (Moiseiu-Vișeu de Sus), GLOSAR REG. 3. S. m. (Prin nordul Transilv. și prin Olt.) Stinghie de lemn așezată de-a curmezișul fundului unui vas de lemn. Cf. ALR II 6 706/284, 848, 6 709/272. 4. S. n. (Regional) Stinghie de lemn care unește cele două brațe ale ferăstrăului de tîm- plărie, situată la distanță (aproximativ) egală de pînza și de frînghia ferăstrăului și pe care se sprijină pana cu care se răsucește frînghia; (regional) curmeziș, punte, mijloc (I 3 a).Cf. DAMÉ, T. 86. 5. S. n. (Regional) a) Stinghie cu care se fixează scaunul de brațele scrînciobului și care servește și ca spătar. Cf. PAMFILE, I. C. 470; b) Tablă de la mijlocul plutei. Cf. ARVINTE, TERM. 155. 6. Subst. (Regional) Cruce (de lemn) care împarte o fereastră în mai multe cîmpuri; răscruci, (regional) mijloace. Cf. CHEST. II 177/26,49a, 368. 7. Subst. (Regional) Broderie, dantelă etc. (servind ca garnitură) cu care se împreună două fîșii de pînză pentru a alcătui o față de masă, față de pernă etc.; (regional) mijloace. V. m i j l o c (I 3 c). Com. din ARDELUȚA-PIATRA NEAMȚ. 8. Subst. (Regional) Zid care desparte două încăperi. Com. din BOȘOROD-HAȚEG. 9. S. f. (Regional) Strungă a oilor situată între alte două strungi. ◊ (Adjectival) La strunga oilor, strunguța de la mijloc e mijlocară. Com. din CÎMPULUNG MOLDOVENESC. 10. S. n. (Regional) Degetul mijlociu (I 1) al mîinii. Cf. ALR II/I h 53, ib. MN 32, 2186/76, 365, 386, com. din RĂCĂȘDIA-ORAVIȚA. 11. S. n. (Regional; sens suspect) Degetul inelar (Chizătău-Lugoj). Cf. ALR II/I MN 32, 6 987/76. 12. S. n. (Regional) Zgîrciul care desparte cele două fose nazale (Bocșa-Zălau). Cf. ALR II/I MN 5, 6 839/279. 13 S. m. (Regional) Ciobanul din mijloc (I 1) dintre trei ciobani care mulg oile. Să alcătuiască întîi personalul de la stînă. . . angajînd astfel „sobanu sel mari (scutariŭ)”, unul „nilzocariú” și un „strungariu” . . . mijlocarul. . . mulge oile cu baciul. DIACONU, P. 16. Cînd mulg oile trei ciobani, cel de la mijloc se numește mijlocar. Com. din BILCA-RĂDĂUȚI. 14. S. m. (Regional) Calul din mijloc (I 1) dintre trei cai înhămați la o căruță sau la un plug; (regional) mijlocaș (I 4). Com. din CRĂIEȘTI-BÎRLAD. II. Subst. 1. Subst. (Prin nordul Transilv. și prin Bucov.) Lemn, buștean de mărime mijlocie (I 3). Cf. LEXIC REG. 104, GLOSAR REG. ♦ (Adjectival; despre anumite materii sau materiale) De dimensiune mijlocie (Cîlnic-Reșița). Cf. ALR II 1 372/28. Făńină măruntă ori mijlocarie. ib. 2. S. m. (Regional) Frate mijlociu (I 5). Feciorul cel mare-mi zicea:Măi, tu, taic-al meu,. . . La măr m-oi ducea, Mărul l-oi păzi. . . Al mijlocar zicea:Măi, tu, taic-al meu. PAMFILE, DUȘM. 311. ◊ (Adjectival) Tatăl lor. . . le-a zis ca să meargă pre seară fratele mijlocariu să-l păzească. CĂTANĂ, P. B. II, 74. 3. S. m. (Prin Munt. și prin Mold.) Cioban care mijlocește între stăpînii oilor și alți ciobani; vătaf. Com. din NEGREȘTI-PIATRA NEAMȚ, din HĂNGULEȘTI-RÎMNICU SĂRAT și din CÎMPULUNG MOLDOVENESC. III. Subst. (Regional) 1. Furcă cu coada mai lungă cu care se face mijlocul stogului; (regional) mijlocaș (II), mijlociu (II 3). Cf. DAMÉ, T. 86, ALR II 5 034/551, com. din FILIOARA-PIATRA NEAMȚ. 2. (În construcția) De-a mijlocariu = numele unui joc de copii; de-a ascunselea (Someș Guruslău-Zălau). MAT. DIALECT, I, 212. – Pl.: mijlocari, -e. – Și: (regional) míljocari s. m. - Mijloc + súf. -ar.

Intrare: mijlocar
mijlocar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mijlocar
  • mijlocarul
  • mijlocaru‑
  • mijloca
  • mijlocara
plural
  • mijlocari
  • mijlocarii
  • mijlocare
  • mijlocarele
genitiv-dativ singular
  • mijlocar
  • mijlocarului
  • mijlocare
  • mijlocarei
plural
  • mijlocari
  • mijlocarilor
  • mijlocare
  • mijlocarelor
vocativ singular
plural
mijlocari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mijlocar, mijlocaadjectiv

etimologie:
  • Mijloc + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.