11 definiții pentru miezuină (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIEZUÍNĂ, miezuini, s. f. (Pop.) 1. Hat, răzor (între ogoare). 2. Gard care desparte două case, două proprietăți. [Pl. și: miezuine] – Cf. miez, mejdină.

miezui sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~ziui, ~i, ~unie, miz~ / Pl: ~ni, ~ne / E: ns cf. miez, mejdină] 1 Răzor între două ogoare. 2 Hotar între două regiuni, provincii sau țări. 3 (Pop) Gard despărțitor. 4 (Pop) Perete dintre două case, dintre o casă și un grajd sau dintre camerele de locuit și tindă. 5 (Pop) Spațiu liber dintre două case. 6 (Ban; Trs) Pârleaz. 7 (Reg, îf ~zunie) Zgârci al nasului Cf mijlocar (14). 8 (Reg) Livadă de lângă casă. 9 (Reg; pbl) Hrană strânsă pentru iarnă de animale Vz mișină.

MIEZUÍNĂ, miezuine, s. f. (Pop.) 1. Hat, răzor (între ogoare). 2. Gard care desparte două case. – Cf. miez, mejdină.

MIEZUÍNĂ, miezuine, s. f. (Regional) Brazdă, fîșie îngustă de pămînt care formează hotarul dintre două locuri; hat, răzor. Ține porumbei, și a mai sădit și-un șir de salcîmi de-a lungul miezuinei. SLAVICI, N. I 252. – Pronunțat: mie-.

mieziui sf vz miezuină

mizui sf vz miezuină

mezuínă și mĭezuínă f., pl. ĭ și e (var. din mejdină saŭ ceh. mezina, mezuină, după vizuină. V. mejdină). Munt. Trans. Hat, răzor, răstav, hotar între ogoare. – În BSG. 1922, 163: (Prah.): mĭezuină, hotar de gard. În Bc. (rev. I. Crg. 6, 315) mizuină, livadă lîngă casă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miezuínă (pop.) s. f., g.-d. art. miezuínii; pl. miezuíni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIEZUÍNĂ s. v. frontieră, graniță, hat, hotar, limită teritorială, răzor.

miezui s. v. FRONTIERĂ. GRANIȚĂ. HAT. HOTAR. LIMITĂ TERITORIALĂ. RĂZOR.

Intrare: miezuină (pl. -e)
miezuină (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miezui
  • miezuina
plural
  • miezuine
  • miezuinele
genitiv-dativ singular
  • miezuine
  • miezuinei
plural
  • miezuine
  • miezuinelor
vocativ singular
plural