mișcă¹ sf [At: MARIAN, Î. 197 / Pl: ~ște / E: pbl bg мишка „șoricel”] (Reg) 1 Șervet, basma, batistă mare, răsucită și înnodată la mijloc sau la capete, folosită la jocul „de-a mișca”. 2 (Îcs) De-a mișca Joc de copii sau de flăcăi și de fete, jucat mai ales la clăci sau la priveghi uri, în care unul dintre participanți este bătut la palmă sau la spate cu mișca (1).

mișcă² [At: ANTIPA, P. 328 / Pl: ~ște / E: nct] (Dob) Piatră în formă de inimă, cu care sunt ancorate carmacele.

míșcă f., pl. șcĭ (vest) și ștĭ, ște (bg. rut. miška, șoricel). Sud. Țușcă, basma răsucită și înodată cu care copiiĭ se bat la palmă la jocu de arșice. V. motîlcă.

mișcă (miște), s. f. – Batistă legată cu care se dau lovituri la mîini, într-un joc de copii. Bg. miška „șoarece” (Candrea).

MÍȘCĂ¹ s. f. (Regional) 1. Șervet, basma, batistă mare, răsucită și înnodată (la mijloc sau la capete), folosită la jocul de-a mișca. Cf. MUSCEL, 42. Lasă mișca în spatele unuia și dacă acesta nu observă, este bătut la palmă. PAMFILE, J. I, 25, cf. H XI 518, I. CR. II, 21. Cel din mijloc voiește să apuce mișca, dar celălalt o dă pe nevăzute la altul. DENSUSIANU, Ț. H. 247, cf. IORDAN, L. M. 198, ALRT II 204. 2. (În construcția) De-a mișca = numele unui joc, jucat de copii sau de flăcăi și de fete mai ales la clăci sau la priveghiuri, în care unul dintre jucători este bătut la palmă sau pe spate cu mișca (1). Cf. MARIAN, Î. 197, I. CR. II, 21, PAMFILE, J. III, 17, H III 110. Feciorii. . . fac haz.. . . pînă de cătră ziuă. Mai bucuros se joacă „de-a mișca”. DENSUSIANU, Ț. H. 247, cf. ALR I/II h 295, ALRM I/II h 414. – Pl.: (1) miște. - Probabil din bg. мишка "șoricel¹¹.

MIȘCĂ² s. f. (Prin Dobr.) Piatră în formă de inimă, cu ajutorul căreia sînt ancorate carmacele. Miștele se fac. . . dintr-o piatră albă calcaroasă, care e mai moale și se poate pili cu ușurință. ANTIPA, P. 328. - Pl.: miște. – Etimologia necunoscută.