12 definiții pentru mițos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIȚOS, -OASĂ, mițoși, -oase, adj. (Despre blană, lână sau obiecte de blană, de lână) Cu fire lungi, crețe și bogate; flocos; (despre animale) care are blana, lâna cu fire lungi și dese. – Miță + suf. -os.

MIȚOS, -OASĂ, mițoși, -oase, adj. (Despre blană, lână sau obiecte de blană, de lână) Cu fire lungi, crețe și bogate; flocos; (despre animale) care are blana, lâna cu fire lungi și dese. – Miță + suf. -os.

mițos, ~oa a [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~oși, ~oase / E: miță1 + -os] (D. blănuri, lână, păr) Cu fire lungi și dese, flocos. 2 (D. animale) Care are blana, lâna, părul cu fire lungi și dese.

MIȚOS, -OASĂ, mițoși, -oase, adj. (Despre blănuri sau obiecte de lînă) Care are fire lungi, crețe și bogate; păros, flocos. S-a așezat singur în sanie, punînd pe sine blană de lup și în jurul său cergi mițoase. SADOVEANU, Z. C. 263. Ridicîndu-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atît de netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35. Era Mane cel spătos Cu cojoc mare, mițos. ALECSANDRI, P. P. 73.

MIȚOS ~oasă (~oși, ~oase) (despre animale sau despre blana lor) Care are mițe multe; cu mițe multe. /mița + suf. ~os

mițos a. cu peri lungi: cojoc mare mițos POP. [V. mițe].

mițós, -oásă adj. (d. miță). Lățos, flocos: cojoc mițos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mițos adj. m., pl. mițoși; f. mițoa, pl. mițoase

mițos adj. m., pl. mițoși; f. mițoasă, pl. mițoase

mițos adj. m., pl. mițoși; f. sg. mițoasă, pl. mițoase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIȚOS adj. flocos, lățos, păros, (pop.) vițos, (reg.) bițos. (Sarică ~oasă.)

MIȚOS adj. flocos, lățos, păros, (pop.) vițos, (reg.) bițos. (Sarică ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIȚOS, -OA adj. (Despre blăni, lînă, păr sau obiecte confecționate din aceste materiale) Cu fire lungi și dese, cu mițe1, păros, f l o c o s; (despre animale) care are blana, lîna, părul cu fire lungi și dese, cu mițe1. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Ridicîndu-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atît de netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35. E-ncunjurat de miloasele oi, de comoara lui toată. COȘBUC, AE. 66. Se vedeau pe drum vite rătăcite, cu părul mițos. D. ZAMFIRESCU, Î. 34, cf. id. V. Ț. 82. Hagi Tudose bolește cu capul pe-o pernă soioasă, învelit c-o pătură albastră, mițoasă. DELAVRANCEA, O. II, Mă grămădesc fericit într-un ungher, sub o tohoarcâ mițoasă de berbec. SADOVEANU, O. IX, 369, cf. VIII, 81, IX, 103, X, 280. Un băiețaș mai mare dormea dus, avînd drept căpâtîi o căciulă mițoasă. BART, S. M. 35. Simți un fior de răcoare și-și trase cerga mițoasă pe el. CAMIL PETRESCU, O. II, 37. Părul, ca o clâdărie mițoasă, îi cădea pe gulerul cămășii. T. POPOVICI, S. 315. Era Mane cel spătos, Cu cojoc mare, mițos. ALECSANDRI, P. P. 73, cf. RĂDĂLESCU-CODIN, Î. 203. ◊ (Prin analogie) Cu pletele-i mițoase în iarbă încîlcite Privește pe deasupra-i. ALECSANDRI, POEZII, 369. – Pl.: mițoși, -oase.Miță1 + suf. -os.

Intrare: mițos
mițos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mițos
  • mițosul
  • mițosu‑
  • mițoa
  • mițoasa
plural
  • mițoși
  • mițoșii
  • mițoase
  • mițoasele
genitiv-dativ singular
  • mițos
  • mițosului
  • mițoase
  • mițoasei
plural
  • mițoși
  • mițoșilor
  • mițoase
  • mițoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mițos, mițoaadjectiv

  • 1. (Despre blană, lână sau obiecte de blană, de lână) Cu fire lungi, crețe și bogate; (despre animale) care are blana, lâna cu fire lungi și dese. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-a așezat singur în sanie, punînd pe sine blană de lup și în jurul său cergi mițoase. SADOVEANU, Z. C. 263. DLRLC
    • format_quote Ridicîndu-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atît de netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35. DLRLC
    • format_quote Era Mane cel spătos Cu cojoc mare, mițos. ALECSANDRI, P. P. 73. DLRLC
etimologie:
  • Miță + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.