mișcător, ~oare [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI, 265 / Pl: ~i, ~oare / E: mișca + -(ă)tor] 1-2 a Care (mișcă (2) sau) dă impresia că se mișcă (1) Si: (rar) mișcând (1-2). 3 a (Înv; îs) Avere ~oare Avere mobilă Vz mobil (3). 4 (Înv; îs) Pod ~ Bac¹. 5 s (Fam) Păduche. 6-7 a (Înv) (Persoană sau fenomen) care stimulează sau determină o acțiune, o activitate etc. 8 a (Înv; îs) Putere ~oare Forță sau energie mecanică. 9 a (Îvr; d. oameni, colectivități) Care se ridică împotriva cuiva sau a ceva Vz răzvrătit, răsculat. 10-11 av, a (Fig) (În mod) emoționant. 12 sfa (Trs) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 13 sfa Melodie după care se dansează mișcătoarea (12). 14 sn (Reg; la moară) Tremurător. corectat(ă)

MIȘCĂTOR, -OARE, mișcători, -oare, adj. 1. Care se mișcă, care nu stă pe loc; mobil. Unghiul mișcător al cocorilor se șterse de pe cer. C. PETRESCU, A. 307. Cît vezi în depărtare Viu nimic nu se ivește... Iată însă, colo-n zare, Mișcător un punct răsare Și tot crește. COȘBUC, P. I 221. Peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate, Cînd plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! EMINESCU, O. I 130. ◊ Avere mișcătoare = avere mobilă, (învechit) Pod mișcător = pod umblător. ♦ (Jur.; învechit, despre bunuri materiale) Care poate fi transportat dintr-un loc într-altul; mobil. Averile lor mișcătoare și nemișcătoare să se iaie. NEGRUZZI, S. I 232. 2. Fig. Care impresionează, impresionant, emoționant. Momente mișcătoare.

MIȘCĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care se mișcă; care poate fi mișcat; mobil. 2) fig. Care emoționează puternic; care pătrunde în suflet; pătrunzător; emoționant. /a mișca + suf. ~tor

mișcător a. 1. care (se) mișcă: marea mișcătoare AL.; 2. care se poate mișca: avere mișcătoare; 3. fig. care turbură sufletește: povestire mișcătoare.

mișcătór, -oáre adj. Care se mișcă; mobil, care se poate mișca: avere mișcătoare. Fig. Emoționant, care te atinge la inimă: povestire mișcătoare. Adv. În mod mișcător: a vorbi foarte mișcător.

AVERE sf. 1 Tot ce are, ce stăpînește cineva: a avea, a face ~; a se bucura la ~, a căuta să se îmbogățească, a ținea la bani; proverb: mulțimea copiilor, ~a Românului ¶ 2 ⚖️ ~ mișcătoare; ~ nemișcătoare 👉 MIȘCĂTOR ¶¶ contr. NEAVERE [avea].

mișcător adj. m., pl. mișcători; f. sg. și pl. mișcătoare

mișcător adj. m., pl. mișcători; f. sg. și pl. mișcătoare

mișcător adj. m., pl. mișcători; f. sg. și pl. mișcătoare

MIȘCĂTOR adj. 1. instabil, nestatornic, schimbător, variabil. (Dune mișcătoare.) 2. v. mobiliar. 3. v. înduioșător.

MIȘCĂTOR adj. 1. instabil, nestatornic, schimbător, variabil. (Dune ~.) 2. mobil, mobiliar. (Bunuri ~; avere ~.) 3. duios, emoționant, impresionant, înduioșător, patetic, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvășitor, (înv.) simțitor. (O ~ poveste de dragoste.)

MIȘCĂTOR, -OÁRE adj., s. f., s. n. I. Adj. Care se mișcă (I 1, 2) sau dă impresia că se mișcă, care iese din starea de repaos, de imobilitate, care se deplasează, înaintează; mobil¹. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., COSTINESCU. Ostașul. . . își izbește calul său Peste codrii mișcători. ALECSANDRI, P. II, 15.Peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate, Cînd plutești pe mișcâtoarea mărilor singurătate. EMINESCU, O. I, 130. Cîmpul mi se desfășură în valuri mișcătoare. DELAVRANCEA, T. 70. Mișcător un punct răsare. COȘBUC, P. I, 221. Departe de tot pe întinderea asta mișcătoare, neastîmpărată, un punct negru se desprinde. BART, S. M. 18. Unghiul mișcător al cocorilor se ștersese de pe cer. C. PETRESCU, A. 307. Prin lumina apei liniștite, apăru la o oarecare depărtare un punct mișcător. SADOVEANU, O. IX, 461. ◊ Avere mișcătoare = avere mobilă, v. m o b i l. Pe aceste monastiri, cu toate averile lor mișcătoare și nemișcătoare . . . , le-au dezbinat (a. 1785). URICARIUL, I, 105. Averile lor mișcătoare și nemișcătoare să se taie. NEGRUZZI, S. L, 232. Ai familie, copii, și ce avere ai, mișcătoare și nemișcătoare? CAMIL PETRESCU, O. II, 562. (Învechit) Pod mișcător = pod umblător, v. u m b l ă t o r. Spre Sibiu, se trece apa Oltului cu pod mișcător. GOLESCU, Î. 9. ♦ (Substantivat; familiar) Păduche. 2. (Învechit) Care stimulează sau determină o activitate, o acțiune etc. (Substantivat) Atotputernicul mișcător a binelui și a râului. MARCOVICI, C. 54/11. Dorința de a se sui pe treptele sociale. . ., mișcătorul cel mai puternic. GHICA, S. 231. Putere mișcătoare = forță sau energie mecanică. Cea mai bună dintre aceste mașine este cea englezească. . . care însă este foarte scumpă și cere o mare putere mișcătoare (a. 1840). DOC. EC. 739. 3. (Învechit, rar; despre oameni, colectivități) Care se ridică împotriva cuiva sau a ceva. V. r ă z v r ă t i t, r ă s c u l a t. Cf. M. COSTIN, ap. GÎDEi, 265. 4. F i g. Care impresionează, emoționează, tulbură (v. e m o ț i o n a n t), înduioșează (v. î n d u i o ș ă t o r). Toate dădeau clipelor acelora o măreție. . . mișcătoare. VLAHUȚĂ, R. P. 23. Ultima scrisoare a Sașei cuprindea o destăinuire din cele mai mișcătoare. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 156. II S. f. art. (Prin Transilv.) Numele unui dans popular și melodia după care se execută acest dans. Cf. VARONE, D. 116. III. S. n. (Regional) Una dintre părțile morii; tremurător (Davidești-Pitești). H IX 220. – Pl.: mișcători, -oare. – Mișca + suf. -( -ă )tor.