opțiuni
  • info

12 definiții pentru metropolitan (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METROPOLITAN, -Ă, metropolitani, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unei metropole; care are caracter de metropolă; originar dintr-o metropolă. 2. S. n. (Rar) Metrou. – Din fr. métropolitain.

METROPOLITAN, -Ă, metropolitani, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unei metropole; care are caracter de metropolă; originar dintr-o metropolă. 2. S. n. (Rar) Metrou. – Din fr. métropolitain.

metropolitan1, ~ă [At: SADOVEANU, O. X, 447 / Pl: (1-6) ~i, ~e, (7) ~e / E: fr métropolitain] 1-2 a Care aparține unei metropole (2, 4). 3-4 a Care are caracter de metropolă (2, 4). 5-6 a Care este originar dintr-o metropolă (2, 4). 7 sn (Rar) Metrou.

METROPOLITAN1, metropolitane, s. n. Linie feroviară urbană, de obicei subterană, pe care circulă vehicule cu tracțiune electrică; vehicul de transport în comun care merge pe o astfel de linie; metro. În toate orașele mari ale lumii unde există metropolitane, constructorii acestor căi de comunicație au avut în vedere numai utilitatea lor. STANCU, U.R.S.S. 18.

METROPOLITAN s.n. Linie ferată urbană (subterană) electrificată; vehicul care circulă pe o astfel de linie; metro, metrou. [Pl. -ne. / < fr. métropolitain].

METROPOLITAN, -Ă I. adj. referitor la metropolă. II. s. n. metrou. (< fr. métropolitain)

metropolitan a. 1. ce are caracterul unei metropole: oraș metropolitan; 2. arhiepiscopal: biserică metropolitană. ║ n. tren subteran.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

metropolitan1 (metrou) (înv.) (desp. me-tro-) s. n., pl. metropolitane

metropolitan2 (metrou) (înv.) (me-tro-) s. n., pl. metropolitane

metropolitan s. n. (sil. -tro-), pl. metropolitane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

METROPOLITAN s. v. metrou.

metropolitan s. v. METROU.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

METROPOLITÁN1, -Ă adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unei metropole; care are caracter de metropolă; care este originar dintr-o metropolă. Instituțiile locale . . . au fost. . . subordonate autorităților metropolitane. OȚETEA, R. 147. Cuceritorii metropolitani, ca pretutindeni în regimurile coloniale, n-au fost preocupați decît să culeagă roadele bogate ale Jamaicii. V. ROM. aprilie 1954, 66. 2. S. n. (Rar) Metrou. Tramvaie electrice, metropolitan – galopul unei vieți înfrigurate. SADOVEANU, O. X, 447. În toate orașele mari ale lumii unde există metropolitane, constructorii acestor căi de comunicație au avut în vedere. . . utilitatea lor. STANCU, U.R.S.S. 18. – Pl.: (1) metropolitani, -e, (2) metropolitane. – Din fr. métropolitain.

Intrare: metropolitan (s.n.)
metropolitan2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: me-tro- info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metropolitan
  • metropolitanul
  • metropolitanu‑
plural
  • metropolitane
  • metropolitanele
genitiv-dativ singular
  • metropolitan
  • metropolitanului
plural
  • metropolitane
  • metropolitanelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

metropolitan, metropolitanesubstantiv neutru

  • 1. rar Metrou. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: metrou
    • format_quote În toate orașele mari ale lumii unde există metropolitane, constructorii acestor căi de comunicație au avut în vedere numai utilitatea lor. STANCU, U.R.S.S. 18. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.