meremetisi vt [At: KOTZEBUE, U. 26^v/16 / V: (înv) ~rim~, (reg) miritisi / E: ngr ἐμερεμέτισα (aor μερεμέτιζω)] 1 (Îrg) A face lucrări de reparație. 2 (Îrg) A restaura. 3 (Fam) A pune în ordine Si: a aranja, a dichisi. 4 (Rar; c. i. o meserie) A exercita.

merimetisi vr vz meremetisi

miritisi v vz meremetisi

MEREMETISI, meremetisesc, vb. IV. Tranz. A repara, a drege, a cîrpi; a aranja; a îngriji. Avea lîngă casă o grădină pe care o meremetisea totdeauna pe înserate. PAS, Z. I 145. Bătrînii Nastasiei duraseră în luminișul de la capătul pogoanelor, aproape de pîrîiaș, o colibă de frunzar. în fitece primăvară trebuia meremetisită. SADOVEANU, M. C. 183. El își făcuse, meremetisindu-le de-a-ntregul [casele]... o somptuoasă sihăstrie. M. I. CARAGIALE, C. 47. ◊ Fig. Domnia-sa cugeta cum să facă și să dreagă ca să-și meremetisească ființa. SADOVEANU, F. J. 489.

meremetesì v. a repara o clădire.

meremetisésc v. tr. (d. meremet; ngr. meremetizo, aor. -métisa). Rar azĭ. Repar (maĭ ales casele).

meremetisi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meremetisesc, imperf. 3 sg. meremetisea; conj. prez. 3 să meremetisească

meremetisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meremetisesc, imperf. 3 sg. meremetisea; conj. prez. 3 sg. și pl. meremetisească

MEREMETISI vb. v. reface, repara, restaura.

meremetisi vb. v. REFACE. REPARA. RESTAURA.