mercerie sf [At: BARCIANU / Pl: (3) ~ii / E: fr mercerie] 1 (Csc) Obiecte mărunte care servesc la cusut și ca accesorii la îmbrăcăminte, mai ales ace, ață, copci, agrafe, panglici, dantele, nasturi etc. Vz mărunțișuri. 2 Comerț de mercerie. 3 Magazin de mercerie (1).

MERCERIE, mercerii, s. f. Lucruri mărunte folosite pentru confecționarea îmbrăcămintei (ace, ață, nasturi, panglici, șireturi etc.). ◊ Negoț de mărunțișuri; p. ext. prăvălia unde se vînd mărunțișuri.

MERCERIE s.f. Lucruri întrebuințate la cusutul, la garnisirea sau la repararea îmbrăcămintei etc.; mărunțișuri. ♦ Negoțul cu astfel de mărunțișuri. [Gen. -iei. / < fr. mercerie].

MERCERIE s. f. 1. obiecte mărunte întrebuințate la cusut, la garnisirea sau repararea îmbrăcămintei etc.; mărunțișuri. 2. negoțul cu astfel de obiecte. 3. magazin de mercerie (1). (< fr. mercerie)

MERCERIE f. 1) (cu sens colectiv) Articole mărunte care servesc la cusut sau ca accesorii la îmbrăcăminte (ață, nasturi, dantele, bijuterii etc.). 2) Magazin în care se vând astfel de articole. /<fr. marcerie

mercerie f. negoț de mărunțișuri pentru îmbrăcat și gătit (ață, ace, panglici, nasturi): obiecte de mercerie.

*merceríe f. (fr. mercerie, d. mercier, marchidan, d. lat. merx, mercis, marfă). Marchidănie.

mercerie-(galanterie-)parfumerie s. f. 1974 Mercerie în care se vând și produse de parfumerie (și de galanterie) v. dulciuri-răcoritoare, legume-fructe (din mercerie [+ galanterie] + parfumerie)

tricotaj(e)-mercerie s. n. Unitate comercială unde se desfac obiecte de tricotaj și mercerie ◊ „În cartierul Strungul au mai luat ființă un magazin modern de încălțăminte și un magazin de tricotaje-mercerie.” Sc. 23 II 61 p. 1 (din tricotaj[e] + mercerie; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 392)

mercerie s. f., art. merceria, g.-d. art. merceriei; pl. mercerii, art. merceriile (desp. -ri-i-)

mercerie s. f., art. merceria, g.-d. art. merceriei; pl. mercerii, art. merceriile

mercerie s. f., art. merceria, g.-d. art. merceriei; pl. mercerii, art. merceriile

mercerie, -rii.

MERCERÍE s. f. 1. (Cu sens colectiv) Obiecte mărunte care servesc la cusut și ca accesorii la îmbrăcăminte, mai ales ace, ață, copci, agrafe, panglici, dantele, nasturi etc. V. m ă r u n ț i ș u r i. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., BL II, 244. 2. Negoț de mercerie (1). 3. Magazin de mercerie (1). Te prezinți la merceria din str. B. . ., ceri dantelă de mătase roșie. BENIUC, M. C. I, 139. – Pl.: (3) mercerii. – Din fr. mercerie.