16 definiții pentru menționa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENȚIONA, menționez, vb. I. Tranz. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt); a pomeni. ♦ A specifica, a consemna. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. mentionner.

MENȚIONA, menționez, vb. I. Tranz. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt); a pomeni. ♦ A specifica, a consemna. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. mentionner.

menționa vt [At: HASDEU, I.C. I, 18/ V: (îvr) ~iuna / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez/ E: fr mentionner] 1 A semnala ceva, verbal sau scris. 2 A aminti în treacăt Si: a pomeni. 3 A consemna în mod expres Si: a specifica.

MENȚIONA, menționez, vb. I. Tranz. A semnala, a pomeni, a aminti, verbal sau în scris, de ceva. Tot ce poate fi menționat e că i-am dat Adamovei... cîteva sute de fiorini. GALACTION, O. I 246. ♦ A indica ceva în mod special, pentru a atrage atenția sau pentru a scoate în relief; a specifica.

MENȚIONA vb. I. tr. A semnala, a pomeni, a aminti ceva. ♦ A indica în mod special (ceva); a specifica. [Pron. -ți-o-. / < fr. mentionner].

MENȚIONA vb. tr. a semnala, a aminti ceva. ◊ a indica în mod special; a specifica. (< fr. mentionner)

A MENȚIONA ~ez tranz. 1) A aduce la cunoștință, atrăgând atenția în mod special; a semnala. 2) A aduce vorba în treacăt despre cineva sau despre ceva; a aminti; a pomeni. 3) (persoane) A aprecia printr-o mențiune. [Sil. -ți-o-] /<fr. mentionner

*menționéz v. (d. mențiune; fr. mentionner, it. menzionare). Fac mențiune, amintesc, semnalez: a menționa un nume, un fapt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

menționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. menționez, 3 menționea; conj. prez. 1 sg. să menționez, 3 să menționeze corectat(ă)

menționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 menționea

menționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. menționez, 3 sg. și pl. menționea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MENȚIONA vb. 1. v. aminti. 2. a consemna, a înregistra, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.) 3. v. indica. 4. v. prevedea.

MENȚIONA vb. 1. a aminti, a arăta, a cita, a indica, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 2. a consemna, a înregistra, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.) 3. a arăta, a indica, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 4. a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MENȚIONA vb. I. T r a n z. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt), a pomeni. Scriptele și actele posterioare menționează mai multe diplome emanate de la dînsul. HASDEU, I. C. I, 18. În poema polonă, el menționase fabula despre descălecarea Moldovei. IORGA, L. II, 593. Pe unii de abia îi menționează cu arătarea anilor de domnie. BUL. COM. IST. I, 180. Tot ce poate fi menționat e că i-am dat Adamovei. . . cîteva sute de fiorini. GALACTION, O. 246. Ca cel mai important dintre momentele vechi este menționată influența culturii slave în Moldova, în veacul al XVIII-lea. V. ROM. septembrie 1 954, 153. Trebuie menționat. . . că dalmata și albaneza prezintă și caracteristici proprii grupului occidental al limbilor romanice. SCL 1 965. 313. Au mai fost publicate „Studii de logică”. . . în domeniul psihologiei menționăm „Tratat de psihologie experimentală”. SCÎNTEIA, 1965, nr. 6671. ♦ A consemna în mod expres; a specifica. (R e f l. p a s.) La predarea verbelor impersonale să se menționeze că, gramatical, acestea au. . . persoana a III-a. GÎ 1963, nr. 689, 6/1. La pagina 266 a manualului se menționează: „Sînt de asemenea verbe impersonale”. ib. Pronunțat: -ți-o-. – Prez. ind.: menționez. – Și: (învechit, rar) mențiuná vb. I. PONTBRIANT, D. - Din fr. mentionner.Mențiuna: prin apropiere de mențiune.

Intrare: menționa
  • silabație: men-ți-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • menționa
  • menționare
  • menționat
  • menționatu‑
  • menționând
  • menționându‑
singular plural
  • menționea
  • menționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • menționez
(să)
  • menționez
  • menționam
  • menționai
  • menționasem
a II-a (tu)
  • menționezi
(să)
  • menționezi
  • menționai
  • menționași
  • menționaseși
a III-a (el, ea)
  • menționea
(să)
  • menționeze
  • menționa
  • menționă
  • menționase
plural I (noi)
  • menționăm
(să)
  • menționăm
  • menționam
  • menționarăm
  • menționaserăm
  • menționasem
a II-a (voi)
  • menționați
(să)
  • menționați
  • menționați
  • menționarăți
  • menționaserăți
  • menționaseți
a III-a (ei, ele)
  • menționea
(să)
  • menționeze
  • menționau
  • menționa
  • menționaseră
mențiuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

menționa, menționezverb

  • 1. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tot ce poate fi menționat e că i-am dat Adamovei... cîteva sute de fiorini. GALACTION, O. I 246. DLRLC
    • 1.1. A indica ceva în mod special, pentru a atrage atenția sau pentru a scoate în relief. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.